Postat de In urma cu aproape 20 de ani in Romania a aparut capitalismul. La baza capitalismului sta CAPITALUL care are doua forme majore CAPITALUL PROPRIU si DATORIILE fata de diversi creditori.
Capitalul propriu cuprinde, in general, capitalul social, rezervele, profitul curent si cel nerepartizat, adica resursele pe care investitorul le pastreaza permanent sau pe termen lung la dispozitia companiei. Datoriile din care se finanteaza companiile ar fi, in principal, datoriile catre furnizori, datoriile catre finantatori si datoriile catre stat.
Ar fi interesant de vazut cum se folosesc companiile romanesti de datoriile pe care le au fata de diversi creditori pentru a-si finanta activitatea si ce probleme pot sa apara din aceste aranjamente.
FURNIZORII au un rol foarte important in economia oricarei afaceri. Creditul comercial obtinut de la furnizori, daca este bine dimensionat ca valoare si durata, poate sa acopere o mare parte din nevoia de capital de lucru a afacerilor. Daca apar intarzieri repetate ale platilor, creditul comercial poate fi redus de catre furnizori atat ca perioada, cat si ca valoare, iar companiile vor fi nevoite sa acopere aceasta nevoie din alte resurse. Contractele comerciale ar trebui sa defineasca clar termenii colaborarii cu furnizorii. Companiile care se bazeaza doar pe comenzile trimise catre furnizori ca principal document de reglementare a colaborarii, se expun unor riscuri majore de modificare din mers a termenelor de livrare sau plata, care pot sa le creeze probleme operationale grave.
FINANTATORII pot fi banci, firme de leasing sau alti furnizori de credit financiar. Creditul financiar este obtinut in schimbul unei dobanzi si pe baza unor garantii si acopera atat nevoia de capital de lucru, cat si investitiile facute de companii. Este foarte important sa fie dimensionat, structurat si utilizat corespunzator, ca sa nu creeze dezechilibre ale situatiei financiare si operationale ale companiilor. Multe companii s-au dezvoltat si sunt sustinute in continuare, in principal, de creditul financiar. Orice modificare aparuta in politicile de creditare ale finantatorilor influenteaza substantial planurile acestor companii. In aceasta perioada, finantatorii sunt mult mai aplecati asupra problemelor de gestionare a riscului de neplata la creditele existente si de actualizare a structurilor de garantii devenite insuficiente din cauza devalorizarii activelor imobilizate, si mai putin pe activitati comerciale active, de atragere de noi clienti si cresterea portofoliului de credite. Avand in vedere acest context, companiile care se bazeaza pe credite trebuie sa isi fundamenteze solid solicitarile pentru finantari suplimentare sau prelungiri ale finantarilor existente luand in considerare aceasta schimbare radicala de optica din partea finantatorilor.
STATUL este un finantator periculos daca se depaseste termenul legal de plata a datoriilor. Chiar daca au existat multe firme care s-au finantat din datoriile catre stat si au ajuns astfel sa se dezvolte puternic, in ultima vreme exista din ce in ce mai multe firme care dispar sau sunt pe cale sa dispara ca urmare a datoriilor acumulate la stat. Multe dintre aceste companii ar fi fost in pozitia de a gasi si alte surse de finantare (credite bancare sau comerciale), dar au ales sa continue „un joc periculos” pe care „il jucau” de mult. Astazi, statul este un finantator extrem de scump si foloseste toate mijloacele pentru a-si recupera cat mai repede creantele (somatii, popriri, executari silite, proceduri de insolventa).
ASOCIATII/ACTIONARII pot finanta afacerile, pe langa capitalul adus sau lasat in afacere, si prin imprumuturi sau prin dividende neridicate. Aceste datorii au avantajul de a putea fi considerate ca fiind asimilate capitalurilor, daca nu exista intentia de fi retrase. Exista si riscul ca aceste datorii sa fie platite de afacere la un moment inoportun, sa lase compania fara lichiditati si sa creeze dezechilibre financiare puternice. In aceasta perioada, suportul financiar al asociatilor sau actionarilor poate sa faca diferenta intre afaceri care trec sau nu de actualele dificultati economice. Totusi, orice fel de suport financiar suplimentar din partea asociatilor trebuie sa se bazeze pe un rationament pur economic, si nu unul emotional de genul „trebuie sa imi salvez afacerea cu orice pret”, astfel incat sa se evite utilizarea unor fonduri care nu fac decat sa prelungeasca agonia.
In general, conform informatiilor publicate de companii in situatiile financiare anuale, datoriile reprezinta la majoritatea companiilor peste 70%-80% din totalul activelor, ceea ce inseamna ca majoritatea activelor pe care o companie le detine sunt finantate din datorii inca neachitate. Aceasta stare de fapt, lasa multe companii pe mana creditorilor fata de care afacerile sunt datoare. Orice modificare a modului de lucru din partea acestor creditori poate sa dezechilibreze financiar si operational orice companie sau mai rau, poate chiar sa o blocheze total.
Astfel, este lesne de inteles de ce companiile romanesti au, in prezent, probleme de finantare a activitatii. Diversii creditori, in special furnizorii si statul, nu prea accepta intarzieri la plata datoriilor. Bancile par sa fie ceva mai maleabile, daca obtin justificari fundamentate, si in multe cazuri incearca rescadentarea datoriei acumulate, iar pentru unele companii sunt dispuse sa acorde noi finantari.
In concluzie, companiile ar trebui sa inteleaga ca una dintre putinele surse de finantare disponibile in continuare pentru afacerile romanesti este creditul bancar, dar acesta nu se mai obtine la fel de usor ca anul trecut. Prin urmare, solutia pentru companiile care depind de finantarea bancara este de a comunica transparent cu bancile comerciale pentru gasirea de solutii reciproc avantajoase pentru depasirea actualelor dificultati economice.
Nu este usor sa conduci, astazi, o afacere care functioneaza pe datorie…
Afacerea ta cum este finantata?
