Creditarea companiilor este si va ramane pentru o vreme un subiect fierbinte in Romania, si nu numai. Cand se discuta de creditare se are in vedere cu predilectie creditul financiar, oferit de diversi finantatori, cum ar fi bancile, societatile de leasing, societatile de factoring si alte IFN-uri, dar se uita, in general, de creditul comercial, o componenta cel putin la fel de importanta in finantarea afacerilor, si de creditul fiscal, format din diverse datorii catre stat neachitate la scadenta legala si care a fost mult timp o resursa de dezvoltare puternica pentru o anumita parte a afacerilor romanesti care au prosperat in ultimii 20 de ani.

 Creditul financiar s-a propagat, in ultimii 2-3 ani, foarte puternic, in special datorita faptului ca strategiile bancilor aveau in vedere aspectele comerciale ale creditarii, lasand deoparte problemele de managementul riscurilor. Creditul comercial a inceput sa fie acordat din ce in ce mai usor de catre furnizori, pe masura ce liniile de credit bancare au preluat povara incasarilor, astfel ca furnizorii au ajuns sa vanda fara a fi interesati prea mult de termenul de incasare. Creditul fiscal, pentru afacerile care reuseau sa il obtina, a fost o adevarata „mina de aur”, oferind posibilitati de dezvoltare aparent nelimitate.

 A venit, insa, criza financiara, urmata de criza economica si s-au produs perturbari puternice la nivelul celor trei tipuri de credite.

 Se spune ca nu se mai acorda credite financiare. De fapt, in cazul multor banci, nu este vorba de o criza de lichiditati, fiind vorba de o criza de neincredere reciproca. Bancile considera ca multi clienti nu vor fi capabili sa isi onoreze obligatiile de plata asumate deja si nu doresc sa le acorde credite noi, deoarece acestea doar ar acoperi „gauri” din trecut. Multe banci au deja experiente „nefericite” cu clienti traditionali care nu mai reusesc sa isi ramburseze ratele si dobanzile la scadente. Pe de alta parte, clientii considera ca bancile nu mai sunt partenerii de incredere de alta data, cara ii ajutau la nevoie cu bani fara prea multe intrebari, asa ca nu mai cauta ajutor acolo.

 Creditul comercial s-a evaporat in multe cazuri, deoarece multi furnizori au vazut cum bancile si proprii furnizori le-au redus liniile de credit disponibile, in timp ce clientii nu plateau facturile restante. Astfel, clientii obtin acum termene de plata mult mai mici, iar limitele de credit comercial au fost si ele diminuate drastic.

 Deficitul bugetar din 2008 impreuna cu diminuarea continua a incasarilor la buget in 2009, imping statul catre o pozitie mai ferma ca niciodata impotriva creditului fiscal dincolo de termenul legal.

 Cuvantul de ordine in ceea ce priveste creditarea in ansamblu este PRUDENTA. Creditul financiar este reglementat de politici de creditare prudente supravegheate cu mare atentie de departamente de managementul riscului, care au devenit peste noapte cele mai puternice departamente din banci. La fel, furnizorii sunt mult mai atenti cu valoarea si durata creditului comercial acordat clientilor, in multe cazuri implementandu-se proceduri foarte stricte de urmarire a incasarilor. In ceea ce priveste creditul fiscal peste termenul legal, statul, cel putin la nivel declarativ, doreste sa elimine acest tip de finantare, astfel ca incearca incasarea creantelor de la debitori prin toate mijloacele si cat mai repede.

 Companiile care vor reusi sa se adapteze cel mai repede si cel mai bine la noile conditii de creditare financiara, comerciala si fiscala, vor castiga enorm pe termen mediu si lung.

Cum arata experientele dvs. pe timp de criza? Cum va finantati afacerea? Din buzunarul propriu? De la banci? Furnizori? Sau stat?

Bookmark It