“Imi place munca, ma fascineaza. Pot sta ore in sir sa ma uit la ea.” Acest lucru il spunea Jerome K. Jerome, un scriitor cu un dezvoltat simt al umorului.
In spatele acestui umor, cred insa ca se ascund si cateva adevaruri crude ale societatii noastre ( poate si ale altor societati, dar eu nu cunosc altele).
Un adevar pe care firmele de recrutare si mai ales angajatorii il simt este ca ne lipseste cultura muncii. La nivel de societate, ne lipsesc valori precum: mandria de a munci, satisfactia reala a lucrului bine facut, onoarea de a munci cinstit. Valorile romanilor sunt mai degraba: scopul scuza mijloacele, castigul rapid ( nu conteaza daca e pe merit sau nu), interesul personal inaintea interesului firmei (nu ca ar fi un lucru rau, dar in timpul orelor de lucru ?! ).
Nici angajatorii nu riposteaza corect la aceste atitudini, ceea ce le permite angajatilor sa aiba o scuza pentru comportamentul lor si uneori chiar sa isi urasca patronii. Angajatorii, din nefericire, nu cunosc foarte bine notiuni cum sunt: echitate, motivare, pregatire profesionala, coaching. Chiar daca incearca sa le faca, nu stiu cum si nu apeleaza la specialisti deoarece nu le inteleg utilitatea.
Rezultatul: organizare defectuasa, munca ineficienta si ineficace, lipsa de implicare din partea angajatilor si, mai rau, angajati care prejudiciaza in mod intentionat angajatorul. Intr-un cuvant: toata lumea pierde (chiar daca nu pe termen scurt, dar cu siguranta pe termen mediu si lung).
Ca urmare, propun o discutie deschisa despre angajati si angajatori.
Daca sunteti angajat, va rog sa raspundeti la cateva intrebari cum ar fi:
- Credeti ca seful (patronul) va trateaza corect? De ce?
- Sunteti multumit de salariul pe care il primiti? De ce?
- Va place mediul in care lucrati? De ce?
Pentru angajatori, intrebarile ar fi:
- Sunteti multumit de angajatii dvs.? De ce?
- Credeti ca pretentiile salariale ale angajatilor sunt justificate? De ce?
- Credeti ca aveti sau gasiti cu usurinta personal pregatit pentru posturile din firma dvs.? Care credeti ca sunt motivele?














Buna sa vedeti in domeniul EXLOATARI FORESTIERE cu ce angajati ai de a face la inceput sint ca miei iar pe parcurs aplica vechile obiceiuri cum erau invatati minciuni betivii au toate calitatile care nu trebuie ,binenteles mai sint si oameni buni dar aia sint 1% credetima este ceva de nedescris lucrez de 15 ani in domeniu si mam speriat ceam putut sa vad in domeniul asta
Este clar ca din partea ambelor “tabere” sunt nemultumiri si ce este mai rau,e faptul ca sunt si justificate. Patronii(SAU DEPARTAMENTUL RESURSE UMANE) din Romania nu stiu sa evalueze sau sa pretuiasca un angajat devotat.De cele mai multe ori, cu cat te implici mai mult, ca angajat, nu numai ca nu vei optine satisfactii materiale, dar vei observa cum un pupincurist, scuzati-mi franceza, va fi mult mai bine vazut decat tine. Apoi ar ma fi gafele pe care cei de la ITM le trateaza superficial, acele contracte in care sunt prevatute cele 8 ore de munca zilnice, care sunt interpretate la bunul plac al celor care fac pontajul. Mai pe scurt in Romania nu prea se stie matematica sau si fac prea multe exceptii de la regula, indiferent ca muncesti 10, 12 sau chiar 16 ore pe zi esti platit doar pentru 8. Zilele legale sunt o alta gafa. Sunt foarte curios unde se poate gasi in Romania o firma sau un loc de munca ca bugetar, care sa nu fie infestat de “sindromul nepotismelor”.
Lucrez de la varsta de 17 ani,am pornit de jos, nici acum nu sunt cu mult mai sus dar asta nu inseamna ca ma dau batut. Vreau si eu sa cunosc acel loc de munca unde pot fi apreciat pentru “mandria de a munci, satisfactia reala a lucrului bine facut, onoarea de a munci cinstit”. Se poate???
O experienta facuta pe perioada unui an de zile si mai bine. Montaje, prin toata tara cu echipe alcatuite ad-hoc in localitatea respectiva prin diferite metode de recrutare online.
Cheltuielile foarte scazute pentru cazare au fost scopul initial al acestui tip de colaborare.
O perioada am mentinut un nivel de plata, la putin peste minim pe economie.
Interesul angajatului era sa o lungeasca cat mai mult, al meu sa termin cat mai repede.
Era pe undeva daca doriti un fel de a trage in doua directii deodata.
Am marit apoi platile, constatand ca de fapt se poate, cheltuielile cu cazarea, diurnele si transportul, erau substantiale in cazul unei echipe din localitatea mea. Am marit platile, deci. Proportia in care am facut-o nu era asa semnificativa (tineam cont si de impozite), insa fiind plata per ora se simtea pentru angajat. Pe langa acest lucru, am anuntat ca la plata finala, acesta va fi nivelul doar daca terminam intr-un anume timp, estimat de mine ca fiind optim. Fiecare zi insemna si cazare pentru mine. Ca sa maresc interesul am plusat oferta. Doream sa termin si bine si repede si ieftin. Am facut un calcul bazandu-ma pe faptul ca daca se trage de timp, e necesar sa lucrez cu ei si cate 12 ore pe zi, ca sa ne incadram in termen. Am facut urmatoarea oferta: daca se termina mai repede de cat am calculat, cu o zi, doua sau cat ar fi, lor li se va considera 8 ore lucrate si pe zilele castigate astfel.
In acest sistem, angajatul devenise foarte atent cat lungeste, cat se implica si cat timp sta la masa si tigare. Practic nu mai trebuiau controlati. Din acel moment, montajele au mers brici.Interesul era la cote foarte bune, atentia la calitate deasemenea( nu plateam orele in plus datorate unei neatentii care trebuia remediata) in general mi se reduceau cheltuielile cu cazarea destul cat sa le platesc orele pentru zilele care le ramaneau libere si platite pentru terminare inainte de data stabilita.
Castigul substantial era de fapt ca in loc de 12 ore pe zi/ cativa montatori, lucram 8(ca se punea osul serios), terminam cu cateva zile mai devreme zile in care nu mai plateam cazare, deplasari ale echipei cu masina,etc. Practic prin acesta metoda, eliberam sume care in mod normal se cheltuiau. O parte din acesta suma o dadeam celor angajati petru zilele castigate si restul ramanea. Fiecare montaj facut cu acest sistem, a decurs cu foarte mare viteza, responsabilitate, si ce este mai important erau multumiti angajatii castigand mai bine decat in alte locuri, iar eu beneficiam de o parte din sumele eliberate in acest mod.
Practic am marit nivelul de plata dar efectul a fost o micsorare a cheltuielilor per total, plus interes si implicare sporite.
Investitia in interesul angajatului, facuta cu grija, poate aduce cheltuieli micsorate per total. Practic baietii calculau in asa fel timpul de lucru incat sa castige cat mai mult, sa stea cat mai mult acasa, si sa tremine fara probleme de montaj (care se transforma in ore neplatite)!
Ideea care cred ca a fost generatoare de interes din partea lor era cea cu plata a 8 ore din zilele cat stau acasa daca termina mai repede.
Au fost astfel montaje la care am primit lucrarea tocmai pe principiul ca avem echipe care isi vad de treaba, plus ca au fost situatii unde datorita acestei metode, puteam oferi pret mai mic de montaj in comparatie cu alte posibile optiuni.
Am incercat si cu o suma fixa pe toata perioada montajului…rezultatul insa era nemultumitor, ori ca lucrau 12 ore mai incet, ori ca lucrau 8 mai repede, tot banii aia ii luau. Interesul si atentia nu era foarte amplificate.
Montaje in acest sistem am avut in multe judete, diferentele care tin de zona au fost nesemnificative.
Am observa pe durata acestui “experiment” ca interesul creste direct proportional cu nivelul de plata, si tot direct proportional cu eventualele bonusuri care depind de implicarea lor!
Estimativ, a fost montaje la care am castigat binisor, chiar daca am facut reducere clientului de 25% fata de pretul pietei.
Romanii sunt dispusi sa lucreze mult mai bine, daca sunt respectati si mai ales, daca intr-un fel sau altul sunt facuti partasi la castigul suplimentar datorat interesului sporit.
Apreciez co-interesarea angajatilor descrisa de Catalin. Nevoia l-a invatat.
In echipa mea nu e nevoie de acest lucru, aplicat asa. Poate ca depinde si de atitudinea si aptitudinile angajatilor nostri, ce pot descoperite inca de la angajare – cel putin poti avea un sentiment puternic intr-un fel sau altul.
DEsi si eu ma revansez fata de ei pt. orice realizare mai insemnata, consider ca mult mai importante sunt metodele ne-oneroase de stimulare – asta daca in prealabil s-a stabilit un salariu corespunzator fiecaruia.
1. Nu las nici o ocazie in care sa nu ma laud cu baietii mei – de multe ori ei aud vorbele mele sau li se spun mai tarziu de catre altii
2. parerea fiecaruia conteaza extrem de mult pt. mine si alegem intotdeuana o solutie optima, discutata in comun, dupa ce fiecare isi spune propria parere si posibila solutie.
3. Ma interesez de situatia profesionala si personala a fiecaruia din echipa si ajut cu ce pot, atat verbal, cu un sfat, sa zicem, cat si financiar.
La mine asta a functionat. Ideea de baza e sa ai tratez asa cum as dori sa fiu si eu tratat de catre ei.
Va doresc mult succes !