Postat de O alta solutie legala, fezabila pentru diverse situatii cand realitati economice de o anumita natura o impun, o poate reprezenta divizarea.
Divizarea inseamna operatiunea prin care o societate comerciala, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera totalitatea patrimoniului sau unor alte societati comerciale, fie deja existente, fie care se vor constitui pe aceasta cale, actionarii societatii divizate urmand a beneficia in schimb de parti sociale/actiuni la societatile catre care s-a efectuat transferul de patrimoniu si, eventual, de plati in numerar (maxim 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate).
Reglementarea legala a divizarii permite combinarea celor doua variante amintite in cadrul aceleiasi operatiuni, dupa cum este posibila din punct de vedere legal si divizarea partiala, reprezentand situatia in care doar o parte din patrimoniul unei societati se desprinde si se transfera ca intreg uneia sau mai multor societati comerciale deja existente sau nou-constituite. In acest din urma caz, in termeni legali, are loc o transmisiune cu titlu universal a unei fractiuni de patrimoniu, beneficiari ai partilor sociale/actiunilor putand fi, de aceasta data, asociatii/actionarii societatii care transfera activele sau insasi societatea care le transfera. Asociatii/actionarii societatii care transfera activele vor dobandi parti sociale/actiuni la societatile beneficiare proportional cu participarea lor la capitalul social al societatii-mama, fara a se tine cont de persoanele care au efectuat aportul in mod efectiv, avand in vedere faptul ca efectul legal al aportarii bunurilor este acela al iesirii acestora din patrimoniul asociatului/actionarului si al intrarii lor in patrimoniul societatii.
Participantii la operatiunea de divizare pot fi numai societati comerciale, asadar nu si comercianti persoane fizice, asociatii ori subunitati fara personalitate juridica. Societatile comerciale participante pot fi de forma diferita, de pilda o societate pe actiuni cu o societate cu raspundere limitata, si, mai mult, dispozitiile legale ingaduie ca societatile dizolvate sa fie chiar in lichidare, cu conditia sa nu se fi inceput distribuirea intre asociati/actionari a activelor cuvenite.
Procedural, divizarea este initiata prin adoptarea de catre fiecare societate participanta la operatiune a hotararii privind aprobarea de principiu a divizarii, in conditiile legii si ale actului constitutiv propriu. Dispozitiile Legii societatilor comerciale nr. 31/1990 reglementeaza intr-un mod imperativ adoptarea hotararii societatii comerciale cu privire la divizare. Astfel, in cazul societatii pe actiuni, hotararea privind divizarea este de competenta adunarii generale extraordinare, cerintele de majoritate fiind sporite (doua treimi) fata de conditia majoritatii simple, necesara pentru hotarari ordinare. In plus, aceasta hotarare nu poate fi adoptata decat de adunarea generala, asadar nu poate face obiectul unei delegari de competenta catre consiliul de administratie al societatii.
Dupa adoptarea valabila a hotararilor, administratorii societatilor participante vor intocmi un proiect de divizare, al carui continut este riguros stabilit prin lege, urmand a fi furnizate toate informatiile privind fundamentarea si conditiile divizarii, data, conditiile alocarii de parti sociale/actiuni, rata de schimb, drepturi ori avantaje speciale conferite asociatilor/actionarilor, data de la care tranzactiile societatilor care isi inceteaza existenta trec asupra societatii beneficiare etc.
Proiectul de divizare se inregistreaza la oficiul registrului comertului unde este inmatriculata fiecare societate, urmand a face obiectul verificarii din partea judecatorului delegat in ce priveste indeplinirea conditiilor legale de intocmire, pentru vizarea acestuia spre publicare in Monitorul Oficial al Romaniei. In acest sens, la propunerea partilor, judecatorul-delegat va desemna unul sau mai multi experti pentru examinarea proiectului de divizare si intocmirea unui raport scris catre actionari. Creditorilor societatilor participante li se acorda posibilitatea de a face opozitie la proiectul de divizare, care va suspenda de drept operatiunea de divizare, pana la data pronuntarii unei hotarari irevocabile in cauza. Mai mult, daca un creditor al societatii careia i s-a transferat o obligatie conform proiectului de divizare, nu a obtinut realizarea creantei sale, toate societatile beneficiare sunt tinute raspunzatoare pentru obligatia in cauza in limita activelor nete care le-au fost transferate. Raportul administratorilor cu privire la divizare, raspunderea lor si a expertilor numiti de judecatorul-delegat sunt similare ca in operatiunea expusa anterior, fuziunea.
In cel mult doua luni de la expirarea termenului de opozitie amintit, asadar practic in maxim trei luni de la publicarea proiectului, daca nu s-a efectuat vreo opozitie care sa suspende executarea, societatile participante sunt obligate sa hotarasca asupra divizarii, legiuitorul instituind un termen maximal pentru a prezerva actualitatea datelor furnizate prin proiect.
Nulitatea divizarii poate fi declarata doar prin hotarare judecatoreasca, pentru motive expres prevazute de lege, respectiv daca operatiunea nu a fost supusa controlului judiciar sau in cazul nulitatii hotararilor adoptate de adunarile generale ale societatilor implicate. Termenul dispus prin lege pentru introducerea cererii in anulare este de 6 luni de la data la care divizarea a devenit efectiva, avand caracterul legal al unui termen de prescriptie.
