Postat de Mediul politic, indiferent de culoare, este populat intr-o mare masura de oportunisti pentru care activitatea politica este, in general, una extracuriculara si pe termen determinat. Adica, ocupatia principala este alta (afaceri, administratie, sanatate, invatamant, avocatura, sindicate, angajat in mediu public sau privat, etc), activitatea politica fiind desfasurata pentru ca potenteaza si ajuta activitatea principala. Mai mult, activitatea politica poate fi intrerupta in orice moment, daca nu mai serveste activitatii principale. Deocamdata, sunt putini politicieni si diplomati care au studiat stiinte politice sau macar isi doresc exclusiv o cariera politica sau diplomatica, indiferent ca sunt la putere sau in opozitie. Astfel, se ajunge la situatii stanjenitoare, ca sa nu spun penibile, in care reprezentantii unor formatiuni politice sunt incapabili sa vorbeasca despre doctrina propriilor partide. Daca mergem mai departe, sunt ministrii, parlamentari, consilieri judeteni sau locali care dezbat si aproba diverse acte normative pentru domenii in care ei nu poseda nici macar un vocabular elementar, asa ca de cunostinte teoretice sau practice nici nu poate fi vorba. In aceste conditii, nu cred ca se poate vorbi de un act politic de calitate indiferent cine este la putere.
Mediul de afaceri romanesc s-a dezvoltat, la randul sau, sub zodia oportunismului. Insa, exista cazuri, si nu putine, in care oportunitatile pietei romanesti si externe dublate de profesionalismul antreprenorilor, al partenerilor de afaceri si al angajatilor au transformat afaceri marunte in modele romanesti de succes. Dar nu este mai putin adevarat ca, in acelasi timp, au aparut si companii romanesti gigant cu picioare de lut, care se pot prabusi in orice moment. Acesti giganti cu picioare de lut au aparut pe fondul unui profesionalism indoielnic si al unui oportunism iesit din comun, care se poate transforma in orice moment dintr-un avantaj competitiv intr-o piatra de moara legata de gatul afacerii. La randul lor, angajatii din mediul privat se intind intre cele doua extreme, oportunisti si profesionisti. Oportunistii cer totul de la inceput, chiar daca, in multe cazuri, nu sunt capabili sa dea mai nimic angajatorului in afara de promisiuni. In schimb, profesionistii sunt adeptii pasilor mici, pe masura ce isi demonstreaza expertiza si utilitatea pentru angajator.
Multe dintre institutiile publice isi inteleg gresit rostul si actioneaza in detrimentul celor pe care ar trebui sa-i deserveasca, tocmai din cauza unei pregatiri precare la toate nivelurile sau a unui oportunism dus la extrem. O multitudine de institutii publice functioneaza doar pentru a face controale si a aplica amenzi, „uitand” de rolul lor de informare, preventie si dezvoltare de solutii constructive la diverse nereguli gasite in cursul controalelor.
In sistemul de sanatate, probabil ca una din principalele probleme este dualismul multora dintre cadrele medicale, adica lucreaza atat in sistemul public, cat si in cel privat. Oportunitatea de a lucra si in mediul privat si mai ales timpul alocat mediului privat in detrimentul mediului public, a dus la aparitia unor semne de intrebare in ceea ce priveste profesionalismul prestatiei din zona publica, in conditiile in care unele cadre medicale nu stau mai mult de 3 ore pe zi la „serviciul de la stat”, chiar daca sunt platite pentru o norma intreaga.
Invatamantul pare a fi ramas in urma in ceea ce priveste adaptarea la cerintele pietei. Multe dintre programele didactice nu au nicio legatura cu realitatile metodologice, tehnologice si sociale actuale, astfel ca majoritatea absolventilor cu studii medii si superioare sunt „nefolositori” mediului privat sau public fara programe de pregatire suplimentare. Insa, in parte, aceasta stare de fapt se datoreaza si elevilor, studentilor, absolventilor si parintilor, care isi doresc mai degraba sa obtina o hartie pe care scrie „Diploma de bacalaureat” sau „Diploma de licenta” decat sa obtina cunostinte teoretice si practice care sa le fie de folos intr-o viitoare cariera.
Sistemul financiar-bancar, probabil, este cel mai bine reglementat si profesionalizat domeniu din Romania, dar este in continuare perfectibil. Aceasta situatie se datoreaza pe de o parte faptului ca specialisti bancari au existat si inainte de 1990, iar BNR-ul a reusit sa stranga o echipa profesionista si a avut o activitate eficienta in ultimii 20 de ani. Pe de alta parte, bancile straine intrate pe piata au adus cu ele know-how-ul propriu si standarde profesionale inalte, care i-au facut si pe romanii dornici de o cariera bancara sa se dezvolte profesional pentru a atinge standardele angajatorilor straini.
S-ar putea povesti inca mult si bine pe aceasta tema, dar toate cele mentionate mai sus, precum si altele nespuse aici, ne sugereaza ca Romania actuala este, cu mici exceptii, o tara de oportunisti. Cel putin deocamdata. Totusi, sa speram ca este o faza trecatoare si ca Romania se va transforma mai devreme sau mai tarziu intr-o tara de profesionisti, in care oportunismul actual va fi un fenomen izolat.
Asa cum imi este obiceiul privesc si de jos in sus!
Idee este ca un specialist devine specialist copt pe la 40 de ani, asta insa fiind varsta la care Romania nu prea pune baza pe om.
Studentul, necopt habar nu are ce capacitati are. Il iau firmele, il educa, ii dezvolta capacitatile creatoare si pe cand sa ia bani pe acest program de educare….tanarul se dezmeticeste. Daca e asa de capabil……in strainatate e mai bine platit….si zbrrrr.
Firma bineinteles ramane cu educatia si plata ei…rezultate 0 practic.
Chiar cu contracte bine puse la punct nu obtin decat o persoana care nu da randament ca este cu mintea in strainataturi.
Intre timp, cei de 40 de ani, le vine mintea la cap, scapa de educatia copiilor si sunt capabili acum , datorita greutatilor prin care au trecut sa fixeze obiective, sa le atinga….dar pe pretul corect. Firmele romanesti insa ca tot romanul care da cu capul pana distruge obstacolul, pregatesc inca o tura de studenti…practic platesc educatia specialistilor americani sau de alte nationalitati. Principiul….pregatirea lor si salariile sunt mai mici. Corect…la cheltuieli asa iese bine, in America asa iese bine….in Romania nu.
In america, faci scoala, cariera, apoi familie si copii.
Romanii de cand ma stiu fac scoala, familie, copii, apoi privesc in fata la cariera, pe la 40 de ani.
Deci eu vad ca o problema majora ideea firmelor de a plati doi lei pe un porumbel decat sa plateasca 4 lei pe un specialist copt care in timp produce 400,000 de lei, pe langa salariu. Ce deh pe la 40 se mai trage omul pe langa casa, e satul de strainatate.
Porumbeii daca ar fi platiti ca dincolo si apreciati la acelasi nivel…..ar sta cu draga inima ca doar nu sunt batuti in cap, sunt chiar inteligenti.
Asa ca idee….investitia in porumbei e pe undeva mai scumpa de mii de ori decat investitia in ciori, astea sunt capabile de supravietuire in orice conditii si sunt stabile. La 40 de ani care e angajat si platit bine, nu mai cauta de lucru pana la pensie. Plus ca da 100% ca stie exact ce vrea si ce poate oferi!
Editorial excelent, regasesc micile mele experiente din mediul de afaceri oradean, competentele formate de scoala, iar despre politica nici nu mai vorbesc. Imi place mult paragraful “Acesti giganti cu picioare de lut au aparut pe fondul unui profesionalism indoielnic si al unui oportunism iesit din comun, care se poate transforma in orice moment dintr-un avantaj competitiv intr-o piatra de moara legata de gatul afacerii. La randul lor, angajatii din mediul privat se intind intre cele doua extreme, oportunisti si profesionisti. Oportunistii cer totul de la inceput, chiar daca, in multe cazuri, nu sunt capabili sa dea mai nimic angajatorului in afara de promisiuni.” Din experienta mea, cred ca angajatorii cauta oameni intre cele doua poluri. Oricum, metafora surprinde bine realitatea dualismul oportunist-profesionist. De-asta urarea cea mai buna la noi este “Sa ai noroc!”.
Pentru Raluca: Multumesc pentru aprecieri. Eu personal folosesc urarea de “Sanatate!”. Cand norocul se termina, nu-i o tragedie, dar cand apar problemele de sanatate, poate fi un inceput de tragedie.