Postat de Principalele motive de ingrijorare pe care le resimt potentialii justitiabili in raport cu un eventual proces sunt cele legate de costurile de timp si bani pe care va trebui sa le suporte odata angrenati intr-un cadru procesual. Putini cunosc insa faptul ca acest costisitor si cronofag demers care il constituie actiunea judecatoreasca poate fi de foarte multe ori cu succes substituit printr-o procedura reglementata de lege, cristalizata si consfintita in mod esential prin practica existenta.
Concilierea, instituita de legiuitor ca o procedura prealabila oricarui litigiu in mod special si cu titlu imperativ in materie comerciala, in procesele si cererile evaluabile in bani, reprezinta in fapt o incercare de ajungere la un acord si stingere pe cale amiabila a pretentiilor nascute in raporturile dintre diversi subiecti de drept. Astfel, prin evitarea procedurii litigioase, concilierea isi realizeaza menirea de a simplifica si a fluidiza solutionarea divergentelor inerente relatiilor comerciale. Intelegerea partilor, constituind potrivit legii legea aplicabila acestora, va fi prin sine insasi in masura sa dicteze asupra conduitei pe care partile s-o puna in aplicare in vederea concilierii intereselor acestora.
Consacrata in materie comerciala, unde are chiar caracter obligatoriu, dupa cum am aratat, procedura concilierii poate fi la fel de bine aplicata si in oricare alte segmente ale vietii sociale reglementate prin norme legale.
In principiu, orice disputa, orice diferend intre doua persoane, fizice sau juridice, poate fi dezbatut si conciliat pe cale amiabila, asistenta provenita din partea unor cunoscatori ai legii, e.g. avocati, asigurand partilor mentinerea in cadrul legal si posibilitatea reala de a da o finalitate legala disputei, mutual agreata. Adeseori, in cadrul contractelor sunt inserate clauze care impun in mod imperativ partilor contractante ca in cazul aparitiei unor situatii conflictuale, acestea sa fie in prealabil solutionate in mod amiabil, numai ulterior si conditionat de parcurgerea acestei etape, putandu-se recurge la concursul instantelor judecatoresti. Indiferent de existenta acestei clauze, ramane la latitudinea partilor interesate sa aleaga intre procedura contenciosa si cea amiabila.
In practica, in mod uzual, punctul final al concilierii il reprezinta momentul incheierii unui proces-verbal de conciliere, insusit de parti sub semnatura, care consemneaza desfasurarea procedurii si vointa expresa a acestora. Intelegerea partilor, exprimata in limitele dispozitiilor legale, se va impune partilor cu forta legii. Fara a mai implica in plus alte formalitati ori proceduri solemne, fara costuri si timp pierdut iremediabil, procedura concilierii isi va fi indeplinit astfel rostul, odata ce partile vor fi ajuns la o intelegere pe care sa o respecte.
