De curand BNR a publicat un raport care contine cativa indicatori agregati cu privire la institutiile de credit din Romania. Cu ajutorul acestui raport se poate urmari evolutia trimestriala a sistemului bancar incepand din decembrie 2007 pana in decembrie 2009.

Din acest raport reies cateva aspecte interesante ale sistemului bancar:

1. Numarul de banci a ramas relativ constant la 42 de institutii. In decursul ultimilor doi ani variatia numarului de institutii financiare a fost nesemnificativa. Astfel, minimul a fost de 41 de institutii in iunie 2008, iar maximul de 43 de institutii in perioada decembrie 2008 – iunie 2009. In rest au fost tot timpul 42 de institutii.

2. Activele bancilor detinute de stat au crescut ca pondere incepand din decembrie 2008 de la 5,2% la 7,3%. In perioada anterioara s-a mentinut relativ constanta la 5,4%.

3. Activele bancilor autohtone au crescut ca pondere in intervalul decembrie 2008-decembrie 2009 de la 11,8% la 14,7%, dupa ce pe parcursul anului 2008 ponderea a fost constant putin peste 12%.

Concluzie: Nu s-a intamplat mai nimic pe piata bancara romaneasca in ultimii 2 ani din punct de vedere al prezentei. In anul de gratie 2009 se poate observa o usoara recuperare a terenului pierdut atat de catre bancile de stat, cat si de catre bancile autohtone, dar cota lor de piata este mica spre nesemnificativa.

Bookmark It

Restantele la credite continua procesul de deteriorare puternica de pe tot parcursul anului 2009, cu mentiunea ca tendinta s-a accentuat in ultimele 2 luni (octombrie si noiembrie). Conform BNR, in fiecare dintre aceste ultime 2 luni s-au inregistrat cresteri de restante de mai mult de 10% fata de soldul lunii anterioare. Doar in ultimele 2 luni s-au inregistrat restante noi de 1,5 miliarde RON din cele 5,1 miliarde RON inregistrate in primele 11 luni din 2009. Astfel, la nivelul tarii s-a ajuns la o pondere a restantelor de 3,96% din totalul creditelor in sold la sfarsitul lunii noiembrie fata de 1,44% in decembrie 2008.

Cea mai catastrofala performanta a fost inregistrata de judetul Bihor, unde s-a inregistrat o crestere de 336% a restantelor in valuta in noiembrie fata de octombrie. Din cele 629 de milioane RON restante noi la valuta inregistrare in noiembrie la nivelul intregii tari, 437 milioane RON sunt din Bihor. Adica mai mult de 100 de milioane de euro restante noi intr-o singura luna, intr-un singur judet. Astfel, in Bihor, nivelul restantelor la creditele in valuta a crescut in procent de la 3% in octombrie la 13,33% in noiembrie. Astfel, s-a produs un salt spectaculos al nivelului restantelor si pe total portofoliu de credite la 10,95%.

Puteti vedea datele publicate de BNR cu privire la restantele pe judete aici: http://www.bnro.ro/Comportamentul-financiar-al-populatiei-si-agentilor-economici-in-profil-teritorial-3171.aspx

Se pare ca multitudinea insolventelor voluntare inregistrate in ultima vreme au influentat semnificativ cresterea nivelului restantelor si dau batai de cap neasteptate bancilor. La inceputul anului 2009 se punea problema cum si cand vor fi  executati silit clientii de catre banci si toata lumea se gandea la pierderea de valoare a imobilelor si nici din gresala la faptul ca acestea nu vor putea fi executate. Astazi, in cazul persoanelor juridice cu restante, bancile sunt blocate, cel putin temporar, in incercarea de a le executa daca acestea intra in insolventa, mai ale in insolventa voluntara. 

Cat de curand bancile se vor decide sa mearga cu restantele la “doctor”, dar s-ar putea sa fie prea tarziu… Ce credeti ca ar trebui sa faca bancile inainte de a fi prea tarziu?

Bookmark It

Creditarea companiilor este si va ramane pentru o vreme un subiect fierbinte in Romania, si nu numai. Cand se discuta de creditare se are in vedere cu predilectie creditul financiar, oferit de diversi finantatori, cum ar fi bancile, societatile de leasing, societatile de factoring si alte IFN-uri, dar se uita, in general, de creditul comercial, o componenta cel putin la fel de importanta in finantarea afacerilor, si de creditul fiscal, format din diverse datorii catre stat neachitate la scadenta legala si care a fost mult timp o resursa de dezvoltare puternica pentru o anumita parte a afacerilor romanesti care au prosperat in ultimii 20 de ani.

 Creditul financiar s-a propagat, in ultimii 2-3 ani, foarte puternic, in special datorita faptului ca strategiile bancilor aveau in vedere aspectele comerciale ale creditarii, lasand deoparte problemele de managementul riscurilor. Creditul comercial a inceput sa fie acordat din ce in ce mai usor de catre furnizori, pe masura ce liniile de credit bancare au preluat povara incasarilor, astfel ca furnizorii au ajuns sa vanda fara a fi interesati prea mult de termenul de incasare. Creditul fiscal, pentru afacerile care reuseau sa il obtina, a fost o adevarata „mina de aur”, oferind posibilitati de dezvoltare aparent nelimitate.

 A venit, insa, criza financiara, urmata de criza economica si s-au produs perturbari puternice la nivelul celor trei tipuri de credite.

 Se spune ca nu se mai acorda credite financiare. De fapt, in cazul multor banci, nu este vorba de o criza de lichiditati, fiind vorba de o criza de neincredere reciproca. Bancile considera ca multi clienti nu vor fi capabili sa isi onoreze obligatiile de plata asumate deja si nu doresc sa le acorde credite noi, deoarece acestea doar ar acoperi „gauri” din trecut. Multe banci au deja experiente „nefericite” cu clienti traditionali care nu mai reusesc sa isi ramburseze ratele si dobanzile la scadente. Pe de alta parte, clientii considera ca bancile nu mai sunt partenerii de incredere de alta data, cara ii ajutau la nevoie cu bani fara prea multe intrebari, asa ca nu mai cauta ajutor acolo.

 Creditul comercial s-a evaporat in multe cazuri, deoarece multi furnizori au vazut cum bancile si proprii furnizori le-au redus liniile de credit disponibile, in timp ce clientii nu plateau facturile restante. Astfel, clientii obtin acum termene de plata mult mai mici, iar limitele de credit comercial au fost si ele diminuate drastic.

 Deficitul bugetar din 2008 impreuna cu diminuarea continua a incasarilor la buget in 2009, imping statul catre o pozitie mai ferma ca niciodata impotriva creditului fiscal dincolo de termenul legal.

 Cuvantul de ordine in ceea ce priveste creditarea in ansamblu este PRUDENTA. Creditul financiar este reglementat de politici de creditare prudente supravegheate cu mare atentie de departamente de managementul riscului, care au devenit peste noapte cele mai puternice departamente din banci. La fel, furnizorii sunt mult mai atenti cu valoarea si durata creditului comercial acordat clientilor, in multe cazuri implementandu-se proceduri foarte stricte de urmarire a incasarilor. In ceea ce priveste creditul fiscal peste termenul legal, statul, cel putin la nivel declarativ, doreste sa elimine acest tip de finantare, astfel ca incearca incasarea creantelor de la debitori prin toate mijloacele si cat mai repede.

 Companiile care vor reusi sa se adapteze cel mai repede si cel mai bine la noile conditii de creditare financiara, comerciala si fiscala, vor castiga enorm pe termen mediu si lung.

Cum arata experientele dvs. pe timp de criza? Cum va finantati afacerea? Din buzunarul propriu? De la banci? Furnizori? Sau stat?

Bookmark It

Am auzit de-a lungul timpului foarte multe persoane discutand despre CRB si aproape de fiecare data am tras concluzia ca nu prea erau in tema.

 Deci, ce este CRB? BNR, prin Directia Stabilitate Financiara, a dezvoltat si perfectionat in ultimii 10 ani baza de date a Centralei Riscurilor Bancare, in care, atat pentru companii, cat si pentru persoanele fizice, sunt colectate o multime de informatii cu privire la creditele acordate acestora. Informatiile din baza de date a CRB sunt furnizate bancilor. Pentru a avea acces la aceste informatii bancile trebuie sa obtina permisiunea clientului la care se refera informatiile, prin completarea si semnarea de catre client a formularului „Acord de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare”. Prin acest formular banca poate fi autorizata sa obtina informatii despre Situatia riscului global si Situatia creditelor restante.

 In cazul persoanelor fizice, pe langa CRB, bancile mai au la dispozitie si informatiile din baza de date a Biroului de Credit si nu de putine ori se face confuzie intre cele 2.

 Raportul obtinut de catre banci cu informatii din baza de date a CRB pentru orice client persoana fizica sau companie, cuprinde 5 capitole majore: Date de identificare, Riscul global pentru luna anterioara, Istoricul pentru ultimii 7 ani, Fraude si Informatii CIP. Riscul global pentru luna anterioara prezinta o fotografie a clientului la sfarsitul ultimei luni de raportare cu privire la creditele pe care le are in prezent. Astfel, de aici se poate afla pe de o parte totalul creditelor datorate de client, adica riscul global, iar pentru fiecare credit in parte se furnizeaza urmatoarele informatii: Tipul de garantii, Tip risc, Termenul acordarii, Felul finantarii, Serviciul datoriei, Valuta, Reesalonari, Suma acordata, Total suma datorata, Suma datorata utilizata, Suma datorata neutilizata, Suma restanta, Data acordarii si Data scadentei. Istoricul pe ultimii 7 ani prezinta, pentru fiecare luna in care clientul a avut credite in sold, informatii despre riscul global si eventualele sume restante sau serviciul datoriei. Sumele restante, daca exista, sunt incadrate intr-unul din urmatoarele tipuri de intarzieri: Tip A (intarziere de max 15 zile), Tip B (intre 16 si 30 de zile), Tip C (intre 31 si 60 de zile), Tip D (intre 61 si 90 de zile) si Tip E (peste 90 de zile). Mai exista si Tipul X in cazul in care creditele au fost scoase in afara bilantului.

 Cu ajutorul informatiilor din raportul CRB, bancile pot obtine o imagine de ansamblu mult mai completa cu privire la clientul care solicita finantarea. Astfel, in cazul companiilor, informatiile din raportul CRB coroborate cu informatiile financiare, operationale, despre scopul creditului si informatiile legate de garantii ajuta bancile sa decida daca finanteaza sau nu o companie, iar daca o finanteaza care este tipul creditului, suma, valuta finantarii, durata finantarii, costurile si garantiile solicitate. La fel, in cazul persoanelor fizice, informatiile din raportul CRB sunt coroborate cu informatiile legate de venituri, structura familiei, garantii si scopul solicitarii.

 De foarte multe ori, informatiile prezentate de clienti cu privire la credite si intarzieri de plata la primele discutii purtate cu bancile sunt contrazise de informatiile din raportul CRB. Astfel, raportul CRB este un instrument fundamental al sistemului bancar romanesc de astazi, fara acesta bancile ar fi nevoite fie „sa ghiceasca”, fie „sa creada pe cuvant” clientii cu privire la creditele pe care le au si cu eventualele intarzieri de plata din trecut.

Ce stiati despre CRB inainte sa cititi acest material? Banca dvs. v-a prezentat vreodata o copie a raportului CRB?

Bookmark It

Exista un puternic curent de opinie care sustine ca sistemul bancar romanesc se afla „pe picior de razboi” cu mediul de afaceri. In continuare incercam sa facem o trecere in revista a catorva dintre „acuzele” pe care si le aduc reciproc bancile si companiile.

 Reprezentantii mediului de afaceri sustin ca bancile nu i-au sustinut in ultimele luni, ba mai mult i-au sicanat in diverse feluri. Unul dintre cele mai mediatizate episoade s-a petrecut la sfarsitul anului 2008, atunci cand o serie de banci au crescut dobanzile si comisioanele, in unele cazuri fiind vorba de mai multe cresteri in decurs de doar cateva saptamani. Pentru multe companii au urmat apoi incercari esuate de a obtine noi finantari sau refinantari la creditele existente. Mai mult, au fost si sunt extrem de multe cazuri in care bancile fie nu au mai prelungit facilitati de credit pe termen scurt sau le-au prelungit pentru 3 sau 6 luni, fie au solicitat garantii suplimentare pe care companiile nu le aveau, fie, in cel mai bun caz, au transformat liniile de credit in credite pe 1 sau 2 ani. Companiile sustin ca acest comportament din partea bancilor a avut un efect nefast asupra activitatii curente. Nu trebuie uitata nici nemultumirea mediului de afaceri cu privire la creditarea excesiva a statului de catre bancile comerciale in detrimentul creditarii companiilor.

 Bancile au si ele la randul lor o serie de nemultumiri cu privire la companii. Sustin ca multe companii nu isi respecta termenii contractuali si au folosit creditele in alte scopuri decat cele pentru care au fost solicitate. In general, se face referire la utilizarea liniilor de credit pentru achizitii imobiliare cu scop speculativ sau pentru achizitia de masini si bunuri de lux care nu au nici o legatura cu afacerea finantata. De asemenea, multe companii au avut incidente de plata cu bilete la ordin si CEC-uri. Se aduce in discutie managementul financiar si operational deficitar si lipsa de reactie din partea asociatilor si administratorilor dupa aparitia crizei. In prezent, bancile sunt nemultumite de reducerea cifrei de afaceri, reducerea sau chiar lipsa profitului, cresterea perioadei de rotatia a stocurilor si cresterea perioadei de incasare a creantelor. Un alt motiv de ingrijorare pentru banci il reprezinta cresterea continua a restantierilor la credite. Astfel, valoarea restantelor pentru agentii economici si populatie la nivelul intregii tari a crescut in 12 luni, de la 2,1 miliarde RON in septembrie 2008 la 6,5 miliarde RON in septembrie 2009, adica de mai mult de 3 ori. Un alt aspect extrem de ingrijorator pentru banci este cresterea numarului de solicitari de insolventa din partea asociatilor pentru propriile companii, fiind stiut faptul ca deschiderea unei procedurii de insolventa blocheaza procesul de executare silita a garantiilor de catre banci.

 Oricat de multe argumente pro si contra s-ar aduce, singura certitudine este ca lucrurile nu mai pot continua in aceasta directie foarte mult timp. Mediul de afaceri romanesc s-a dezvoltat si a fost sustinut de credite, putine companii fiind capabile, din diverse motive, sa acumuleze un capital consistent sau sa atraga alte surse de finantare care sa inlocuiasca creditul. In acelasi timp, avand in vedere ca veniturile din dobanzi reprezinta o componenta importanta care influenteaza puternic si restul categoriilor de venituri, bancile comerciale au doua optiuni, fie incep sa acorde din nou credite astfel incat sa utilizeze eficient structurile organizatorice teritoriale dezvoltate in acest sens, fie se limiteaza la administrarea portofoliilor actuale si restrang functiunile comerciale si operationale.

 In conditiile mentinerii status quo-ului, disparitia creditului sau inaccesibilitatea lui va duce la disparitia sau cel putin restrangerea multor afaceri, iar bancile comerciale din Romania se vor simti apasate de greutatea costurilor fixe asumate prin reteaua de unitati din teritoriu, unele riscand chiar sa se prabuseasca. Nimeni nu castiga. Toata lumea va pierde…

Articol publicat in revista Business News, numarul din noiembrie 2009: http://www.business-news.ro/

Bookmark It