Avand in vedere ca se apropie termenul limita de depunere a declaratiilor pe venit (declaratia 200), din ce in ce mai multa lume este preocupata de completarea si depunerea lor. Pentru informatii complete dati un click aici si veti ajunge automat pe pagina de web a ANAF la sectiunea “Despre impozitul pe venit”.

Prin acest post doresc sa va reamintesc ca aveti posibilitatea sa schimbati destinatia a 2% din impozitul datorat catre o bursa privata sau sustinerea unei entitati nonprofit sau a unei unitati de cult. Indraznesc sa va fac si o sugestie pentru cei 2%, Fundatia pentru SMURD. Pentru cei care doresc sa imi urmeze sugestia, gasiti mai jos datele care trebuiesc completate la sectiune III a declaratiei 200:

Denumire entitate nonprofit: FUNDATIA PENTRU SMURD
Cod de identificare fiscala: 20177660
Cont bancar (IBAN): RO15 RNCB 0188 0848 0804 0001

Eu virez cei 2% catre SMURD de 4 ani de zile, o fac si anul acesta si voi continua si anii urmatori, atat timp cat utilizarea acestor bani este vizibila in largirea si imbunatatirea continua a bazei materiale SMURD (ambulante, masini de descarcerare, elicoptere, avioane) care au un efect direct asupra eficientei si profesionalismului interventiilor. Mi-as dori ca si alte entitati din Romania, mult mai bine finantate, sa tinda spre modelul de organizare si utilizare al resurselor de la SMURD.

Bookmark It

In urma cu cateva saptamani am avut parte de un sir de evenimente stranii care m-au pus pe ganduri si mai mult in legatura cu situatia actuala a Romaniei si cu eficienta muncii angajatilor din institutiile publice.

Intr-o zi de vineri, pe data de 29 ianuarie 2010, pe la ora 9 primesc un apel pe telefonul mobil de la un numar necunoscut. Raspund. Un barbat, nu ii mai retin numele, se prezinta ca fiind de la finante, mai exact de la executari silite. Reactia imediata a fost de nedumerire, era primul telefon pe care il primeam de la finante. Domnul respectiv incearca sa afle daca eu sunt persoana cu care dorea sa vorbeasca despre o firma pe care o verifica, si intr-adevar eu eram responsabilul. A trecut mai departe si m-a chestionat daca firma respectiva are probleme. I-am raspuns ca nu, dar am vrut sa aflu motivul acelei intrebari, si l-am aflat. In evidentele finantelor figuram pe firma respectiva cu o restanta de 300 RON. Pentru ca tabloul sa fie complet, trebuie spus ca debitul respectiv fusese scadent la data de 25 ianuarie 2010, adica avea 4 zile intarziere. Nedumerirea mea initiala s-a transformat in uluire. Devenisem un contribuabil „important” pentru un debit de 300 RON si 4 zile intarziere. Asta in conditiile in care pe parcursul anului 2009 am avut de cateva ori intarzieri mult mai mari pentru sume mult mai mari. I-am promis domnului respectiv ca ma ocup de problema.

Am incercat sa ma ocup, chiar din ziua respectiva, dar toata saptamana respectiva nu reusisem sa ma sincronizez cu contabila, astfel ca nu am primit ordinele de plata. Prin urmare, am decis ca luni dimineata sa ma duc la finante si sa achit direct la casierie „imensul” debit in discutie. Zis si facut, ca un contribuabil model, in dimineata zilei de luni, 1 februarie 2010, ma prezint la finante si achit atat debitul, cat si majorarile aferente pentru a nu ii mai da domnului respectiv motive de ingrijorare in ceea ce priveste „sanatatea afacerii mele”. Am plecat impacat ca sunt „la zi” si nici contabila nu va mai avea batai de cap in lunile urmatoare in ceea ce priveste „bugetele”, asa cum s-a intamplat in 2009 de cateva ori.

Cele 2 episoade de mai sus erau deja demult uitate pentru mine, cand vine ziua de vineri, 5 februarie 2010, si pe la ora 9 primesc din nou un apel de la un numar necunoscut pe telefonul mobil, dar totusi numarul nu imi mai parea chiar necunoscut. Raspund si, surpriza, domnul de la finante, care din nou ma trece prin procedura de identificare pana stabileste ca a nimerit bine. Ma dojeneste „parinteste” ca nu am platit debitul asa cum am promis cu o saptamana in urma. Ii raspund foarte calm sa mai verifice odata, pentru ca este o greseala. Mi se spune ca a mai verificat si nu gaseste nimic nou, dar probabil am platit prin banca si bani nu au fost inca inregistrati. Replica mea, infierbantata de aceasta data, este ca banii au fost platiti la casierie cu 4 zile in urma impreuna cu majorarile aferente. Domnul respectiv ma roaga sa ii permit sa verifice si „in alta parte”, iar cand revine din nou pe fir imi confirma ca firma mea este la zi cu datoriile la stat. Am incheiat de urgenta convorbirea pentru ca eram infierbantat si nu doream sa scap comentarii cu privire la inutilitatea demersului sau si a modului neprofesionist in care si-a pregatit runda de telefoane, comentarii care, oricum ar fi fost de neinteles pentru domnul respectiv. Nu as fi reusit decat sa inflamez o situatie penibila.

Plecand de la aceste evenimente si stiind ca website-ul ANAF este plin de IMM-uri din Oradea, de care se ocupa finantele locale, care au datorii restante mai vechi de 30 zile cu valori de zeci de mii si sute de mii de lei fiecare, nu pot sa nu ma intreb de ce domnul respectiv isi pierdea vremea cu un debit de 300 de lei cu doar cateva zile intarziere. Sa fie incompetenta? Sau fiscul s-a decis „sa se hraneasca cu pestisori” ca si mine, in conditiile in care „balta este plina de pesti mari si foarte mari”. Daca asta e moda pentru anul 2010, iar firme ca si a mea au devenit tinta predilecta a fiscului, in mod sigur acesta va muri de foame in curand, iar „pestisorii” vor fi pe cale de disparitie.

Bookmark It

Numai un naiv poate sa sustina astazi ca Guvernul, Ministerul Finantelor & Co. are o strategie bugetara si fiscala coerenta, consistenta, eficienta si predictibila. De fapt, nu exista nicio strategie.

De la inceputul anului 2009 a aparut o creativitate fiscala “bolnavicioasa”, care tinde sa se perpetueze si sa se accentueze, al carei scop este sa compenseze pastrarea neatinsa a cotei unice si TVA-ului, precum si a dezechilibrelor tot mai accentuate din bugetul asigurarilor sociale. Cel mai important episod din 2009 a fost introducerea impozitului minim, de acum celebrul “forfetar”, care dincolo de inechitatea si absurditatea lui, mai este si ilegal daca ar fi sa ne luam dupa prevederile Codului Fiscal. Conform Codului Fiscal introducerea lui ar fi fost permisa doar cu 1 ianuarie 2010 si nu trimestrul al doilea din 2009, dar se pare ca “legile sunt facute pentru a fi incalcate” tocmai de stat. Anul 2009 a continuat cu o zvonoteca fiscala continua.

Unele din zvonurile anului 2009, incep sa se concretizeze in fapte in 2010. Eliminarea impozitului de 3% pentru microintreprinderi este una din acele masuri. Din nou, o harababura de nedescris: pasat responsabilitati intre institutii, lipsa normelor de aplicare pana in ultimul moment, etc. In plus au aparut noi zvonuri si intentii fiscale si o multime de contre intre ministrii pe tema oportunitatii introducerii sau modificarii de taxe, impozite si contributii. Pe scurt, avem discutii despre “Taxa fast-food” si foarte probabil se va introduce CAS pentru veniturile PFA, contracte de management si probabil si pentru dividende. De pe acum se contureaza intrebari de genul: Cum se va calcula vechimea in munca a unui asociat care primeste dividende un an DA, doi BA? La fel cum se calculeaza vechimea pentru pensii la venituri din activitati liberale discontinue? La care dividend se va aplica CAS-ul? De cand pana cand un antreprenor, adica investitor, vrea sa aiba pensie? De ce nu punem CAS si pe tranzactiile bursiere si imobiliare? Sau poate se pune si eu nu mi-am dat seama inca.

Am spus mai multor straini de CAS-ul pe dividende si s-au prapadit de ras. Pentru ei e de ras, dar pentru noi…

Cu toate astea, guvernantii nostri sustin in continuare ca avem un sistem fiscal atractiv (cota unica 16% si TVA 19%), de care ne promit solemn ca nu se vor atinge. Decat masurile enumerate mai sus, mai bine facem si cota unica si TVA-ul 25% si stim ca am terminat. Mai mult, ar trebui sa arunce o privire in jur sa vada in ce conditii sunt facute modificari fiscale majore in alte state europene si cum sunt protejati contribuabilii de acolo de astfel de modificari. Acolo, in general, modificarile fiscale majore sunt dezbatute public cateva luni si nu intra in vigoare mai repede de 6 luni de la momentul publicarii normelor de aplicare si niciodata in cursul anului fiscal curent.

Lipsa de strategie si predictibilitate fiscala nu face decat sa oblige mediul privat sa gaseasca solutii de supravietuire indiferent de modificarile aparute peste noapte. Iar aceste solutii nu avantajeaza deloc bugetul statului roman.

Astfel, in final, marele pierzator va fi bugetul statului. Poate nu anul acesta, dar in curand…

Bookmark It