In continuarea unui material publicat anterior, discutam putin si de retragerea actionarilor din societatea comerciala pe actiuni (SA).

Retragerea actionarilor din societatea comerciala pe actiuni (SA) este strict reglementata de lege, in cadrul unor dispozitii specifice, aplicabile in mod special acestei categorii de societati (inclusiv societatii in comandita pe actiuni).

Actionarii care nu au votat in favoarea unei hotarari a adunarii generale au dreptul de a se retrage din societate si de a solicita cumpararea actiunilor de catre aceasta in anumite situatii limitativ prevazute de lege, respectiv cand hotararea adunarii generale a vizat :

-       schimbarea obiectului principal de activitate ;

-       mutarea sediului societatii in strainatate ;

-       schimbarea formei societatii ;

-       fuziunea sau divizarea societatii.

Asadar, in aceste cazuri in legatura cu care legiuitorul apreciaza ca pot produce schimbari semnificative in forma si organizarea societatii, avand un impact direct asupra intereselor actionarilor, s-a instituit un drept de retragere in favoarea actionarilor care nu sunt de acord cu respectivele hotarari. Prin sintagma utilizata in textul legal „nu a votat” se intelege fie situatia in care actionarul a votat contra sau s-a abtinut de la vot in cadrul adunarii generale, fie ca nu a participat deloc la adunare. Oricum, dreptul de retragere nu va putea fi exercitat decat in aceste situatii exprese.

Momentul pana la care poate fi depusa declaratia de retragere a actionarului, alaturi de actiunile/certificatele de actionar detinute, se raporteaza la momentul publicarii hotararii in Monitorul Oficial, pentru primele trei cazuri, respectiv data hotararii adunarii generale, pentru ultimul caz, termenul fiind de 30 de zile de la aceste date.

Actionarul retras va avea dreptul sa i se plateasca contravaloarea actiunilor detinute, valoarea urmand a fi precizata de un expert autorizat independent, numit de judecatorul delegat, care va aplica cel putin doua metode de evaluare legale, stabilind valoarea medie rezultata. Costurile de evaluare cad in sarcina societatii.

In ipoteza in care societatea refuza insa dobandirea actiunilor, aceasta poate fi chemata in judecata in acest sens de catre actionarul care intentioneaza a se retrage, urmand a fi obligata prin hotarare judecatoreasca la respectarea obligatiilor impuse prin lege.

Bineinteles, daca un actionar intentioneaza sa se retraga din SA si nu se afla in postura de a-si manifesta dreptul legal de retragere, examinat mai-sus, deoarece nu se incadreaza in situatiile expuse, in functie si de dispozitiile statutare si de eventualele posibilitati sau restrictii expres reglementate in actul constitutiv, acesta detine in mod teoretic dreptul de a iesi oricand din societate prin simpla instrainare a actiunilor, catre alti actionari sau catre un tert, cu eventuala respectare a dreptului de preemptiune a actionarilor.

Bookmark It

Retragerea unei persoane care si-a manifestat consimtamantul de a participa intr-o forma asociativa cu personalitate juridica de tipul societatii comerciale din respectiva structura este tratata in mod diferit de legiuitor, dupa cum este vorba de societati de persoane si societate cu raspundere limitata sau societate pe actiuni.

Diferenta de tratament juridic isi gaseste rationamentul in principiul care sta la baza infiintarii si functionarii unor asemenea societati, in speta societati de persoane, constituite in considerarea persoanelor participante la asociere, a calitatilor acestora, respectiv societati de capitaluri, in care implicarea/iesirea este mai accesibila prin simpla achizitie/instrainare de actiuni. Diferentele amintite implica si efecte legale deosebite, dupa cum vom expune in continuare, marginind discutia la societatea cu raspundere limitata (SRL) si la societatea pe actiuni (SA), ca principali actori pe scena vietii economice.

Desigur, calea cea mai simpla de retragere a unui asociat dintr-un SRL este aceea a instrainarii partilor sociale detinute, in conditiile prevazute in actul constitutiv, cu respectarea dispozitiilor legale incidente. Adeseori insa, lacunele de reglementare ori ineficacitatea unor clauze statutare pot crea situatii de blocaje in care asociatul care intentioneaza sa se retraga dintr-o forma asociativa se vede impiedicat in demersul sau. Vom enumera in continuare situatiile in care un asociat dintr-un SRL se poate retrage din societatea in care detine parti sociale.

• In cazurile expres stipulate in actul constitutiv, daca acestea au fost prevazute la momentul constituirii societatii ori pe parcursul existentei acesteia, cu ocazia adoptarii unor eventuale modificari de act constitutiv. Retragerea se concretizeaza in conditiile astfel reglementate, putand avea loc, de pilda, prin simpla declaratie de retragere adusa la cunostinta celorlalti asociati, urmand a-si produce efectele de la aceasta data, iar fata de terti de la data inregistrarii in registrul comertului a actelor modificatoare, ca regula general valabila.
• Prin acordul unanim al asociatilor, consemnat printr-o hotarare adoptata in mod valabil de adunarea generala a asociatilor, dandu-se astfel curs unei cereri de retragere provenite din partea unui asociat.
• Prin hotarare judecatoreasca, pronuntata de tribunalul competent, in lipsa unor dispozitii speciale din actul constitutiv si in caz de neintrunire a acordului unanim al asociatilor. Retragerea judiciara va putea avea loc insa doar in baza unei cereri adresate instantei judecatoresti competente de la sediul societatii, temeinic motivate, un motiv suficient fiind, de exemplu, imposibilitatea cesionarii partilor sociale catre terti si refuzul celorlalti asociati de cumparare a acestora, refuz pur si simplu sau la pretul solicitat de cedent. In aceasta varianta, instanta va dispune si cu privire la structura participarii la capitalul social a asociatilor ramasi, repartizand partile sociale ale asociatului retras.

Ca efecte implicate, in oricare dintre situatii, drepturile asociatului retras se cuvin proportional cu detinerea sa din capitalul social, reprezentand contravaloarea in bani a cotei corespunzatoare din patrimoniul societatii, la care se adauga beneficiile calculate pana in ziua retragerii. Cuantificarea acestor drepturi se poate realiza fie prin acordul asociatilor sau prin intermediul unui expert special desemnat in acest sens de acestia, fie, in lipsa unui consens, prin hotarare pronuntata de instanta judecatoreasca. In acelasi sens, asociatul retras va fi tinut raspunzator de pierderile societatii pana in ziua retragerii sale.

O situatie interesanta este ipoteza unui SRL cu doi asociati, dintre care unul se retrage. Retragerea acestuia nu echivaleaza automat cu incetarea existentei societatii, aceasta putand continua in conditiile expres stipulate in actul constitutiv, ori, in absenta unor asemenea dispozitii, prin hotararea asociatului ramas de a continua activitatea sub forma unui SRL cu asociat unic.

In ce priveste protejarea intereselor creditorilor sociali, acestia vor putea face opozitie numai in situatia in care retragerea face obiectul unei hotarari a adunarii generale a asociatilor, prin aceasta hotarare avand loc o modificare de act constitutiv. Pentru celelalte situatii in care retragerea este posibila, dreptul de opozitie al creditorilor sociali nu mai poate fi incident.

Despre retragerea actionarilor din SA-uri, in editia ce urmeaza.

Articol publicat si in revista Business News (numarul Februarie 2010).

Bookmark It

O alta solutie legala, fezabila pentru diverse situatii cand realitati economice de o anumita natura o impun, o poate reprezenta divizarea.

Divizarea inseamna operatiunea prin care o societate comerciala, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera totalitatea patrimoniului sau unor alte societati comerciale, fie deja existente, fie care se vor constitui pe aceasta cale, actionarii societatii divizate urmand a beneficia in schimb de parti sociale/actiuni la societatile catre care s-a efectuat transferul de patrimoniu si, eventual, de plati in numerar (maxim 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate).

Reglementarea legala a divizarii permite combinarea celor doua variante amintite in cadrul aceleiasi operatiuni, dupa cum este posibila din punct de vedere legal si divizarea partiala, reprezentand situatia in care doar o parte din patrimoniul unei societati se desprinde si se transfera ca intreg uneia sau mai multor societati comerciale deja existente sau nou-constituite. In acest din urma caz, in termeni legali, are loc o transmisiune cu titlu universal a unei fractiuni de patrimoniu, beneficiari ai partilor sociale/actiunilor putand fi, de aceasta data, asociatii/actionarii societatii care transfera activele sau insasi societatea care le transfera. Asociatii/actionarii societatii care transfera activele vor dobandi parti sociale/actiuni la societatile beneficiare proportional cu participarea lor la capitalul social al societatii-mama, fara a se tine cont de persoanele care au efectuat aportul in mod efectiv, avand in vedere faptul ca efectul legal al aportarii bunurilor este acela al iesirii acestora din patrimoniul asociatului/actionarului si al intrarii lor in patrimoniul societatii.

Participantii la operatiunea de divizare pot fi numai societati comerciale, asadar nu si comercianti persoane fizice, asociatii ori subunitati fara personalitate juridica. Societatile comerciale participante pot fi de forma diferita, de pilda o societate pe actiuni cu o societate cu raspundere limitata, si, mai mult, dispozitiile legale ingaduie ca societatile dizolvate sa fie chiar in lichidare, cu conditia sa nu se fi inceput distribuirea intre asociati/actionari a activelor cuvenite.

Procedural, divizarea este initiata prin adoptarea de catre fiecare societate participanta la operatiune a hotararii privind aprobarea de principiu a divizarii, in conditiile legii si ale actului constitutiv propriu. Dispozitiile Legii societatilor comerciale nr. 31/1990 reglementeaza intr-un mod imperativ adoptarea hotararii societatii comerciale cu privire la divizare. Astfel, in cazul societatii pe actiuni, hotararea privind divizarea este de competenta adunarii generale extraordinare, cerintele de majoritate fiind sporite (doua treimi) fata de conditia majoritatii simple, necesara pentru hotarari ordinare. In plus, aceasta hotarare nu poate fi adoptata decat de adunarea generala, asadar nu poate face obiectul unei delegari de competenta catre consiliul de administratie al societatii.

Dupa adoptarea valabila a hotararilor, administratorii societatilor participante vor intocmi un proiect de divizare, al carui continut este riguros stabilit prin lege, urmand a fi furnizate toate informatiile privind fundamentarea si conditiile divizarii, data, conditiile alocarii de parti sociale/actiuni, rata de schimb, drepturi ori avantaje speciale conferite asociatilor/actionarilor, data de la care tranzactiile societatilor care isi inceteaza existenta trec asupra societatii beneficiare etc.

Proiectul de divizare se inregistreaza la oficiul registrului comertului unde este inmatriculata fiecare societate, urmand a face obiectul verificarii din partea judecatorului delegat in ce priveste indeplinirea conditiilor legale de intocmire, pentru vizarea acestuia spre publicare in Monitorul Oficial al Romaniei. In acest sens, la propunerea partilor, judecatorul-delegat va desemna unul sau mai multi experti pentru examinarea proiectului de divizare si intocmirea unui raport scris catre actionari. Creditorilor societatilor participante li se acorda posibilitatea de a face opozitie la proiectul de divizare, care va suspenda de drept operatiunea de divizare, pana la data pronuntarii unei hotarari irevocabile in cauza. Mai mult, daca un creditor al societatii careia i s-a transferat o obligatie conform proiectului de divizare, nu a obtinut realizarea creantei sale, toate societatile beneficiare sunt tinute raspunzatoare pentru obligatia in cauza in limita activelor nete care le-au fost transferate. Raportul administratorilor cu privire la divizare, raspunderea lor si a expertilor numiti de judecatorul-delegat sunt similare ca in operatiunea expusa anterior, fuziunea.

In cel mult doua luni de la expirarea termenului de opozitie amintit, asadar practic in maxim trei luni de la publicarea proiectului, daca nu s-a efectuat vreo opozitie care sa suspende executarea, societatile participante sunt obligate sa hotarasca asupra divizarii, legiuitorul instituind un termen maximal pentru a prezerva actualitatea datelor furnizate prin proiect.

Nulitatea divizarii poate fi declarata doar prin hotarare judecatoreasca, pentru motive expres prevazute de lege, respectiv daca operatiunea nu a fost supusa controlului judiciar sau in cazul nulitatii hotararilor adoptate de adunarile generale ale societatilor implicate. Termenul dispus prin lege pentru introducerea cererii in anulare este de 6 luni de la data la care divizarea a devenit efectiva, avand caracterul legal al unui termen de prescriptie.

Bookmark It