Prin acest material dorim să atragem atenția asupra unor noțiuni de bază pentru a putea lua o decizie corectă și sustenabilă pe lungă durată.

Întrebări frecvente

Cine poate deschide un automat de lapte crud?

De obicei fermierii pot instala automatele de lapte astfel realizându-și potențialul de a desface propriul lor produs direct consumatorului final, evitându-se un lanț care ne face laptele scump și mai puțin calitativ.

De ce lapte crud?

Pentru că nefiind supus unui tratament termic, laptele este integral, autentic, cremos, gustos, viu cu o mulțime de vitamine. Acest lucru ne diferențiază de procesatori și această calitate reprezintă avantajul nostru competitiv sustenabil.

Cât de des se alimentează automatul de lapte? Câte zile se pastrează laptele crud?

Zilnic. În fiecare zi rezervorul cu lapte rămas se schimbă cu un alt rezervor cu lapte proaspăt. Deoarece laptele crud se pastrează două zile, respectiv 4-5 zile fiert la scurt timp după cumpărare, astfel putem garanta calitatea constantă al laptelui consumatorilor noștri finali.

Care sunt principalii parametri legali și norme ale exploatării unui distribuitor de lapte crud?

În primul rând ferma autorizată! Autorizarea distribuitorului de lapte crud respectiv mijlocului de transport și analiza periodică al laptelui de către un laborator competent.

Suntem responsabili pentru calitate, fiind dedicați satisfacerii clienților noștri. Înțelegând importanța siguranței alimentare, obligația exploatatorului se rezumă la alimentarea distribuitorului cu lapte având temperatura de 4^oC precum și respectarea standardelor europene cu privire la conținutul microbiologic al laptelui crud (număr de celule somatice sub pragul de 400.000 / cm³ respectiv număr total de germeni sub 100.000 / cm³).

Trebuie să fie automatul de lapte fiscalizat?

Ordonanța de urgență nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, actualizată la data de 03.09.2007, Art. 2.: “Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1):
a) comerțul ocazional cu produse agricole efectuat de producătorii agricoli individuali în piețe, târguri, oboare sau alte locuri publice autorizate, livrările de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate, precum și activitățile de jocuri de noroc desfășurate cu mijloace tehnice de joc ce functionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede.”

Atenție la ce cumpărăm!

Elementele funcționale ale unui distribuitor de lapte sunt: camera frigorifică, recipientele de lapte, sistemul de dozare, igienizarea zonei de dozare, sistemul de încasare, sistem electronic de informare al nivelului de lapte prin GSM.

Tehnologia de răcire este similară la toate cele cinci mărci de automate de lapte regăsite pe piața românească. Toate modelele au în dotare agitator, pompă specială de lapte folosită în industria alimentară și pretind a fi alimentate cu lapte la 4^oC, ele doar asigură păstrarea laptelui la o temperatură constantă. Caracterele distinctive fundamentale ale automatelor se rezumă la modul de alimentare cu lapte. Varianta cea “ieftină” permite doar alimentarea prin simplă vărsare al laptelui dintr-un recipient în celălalt – la fața locului, adică pe stradă, – toate operațiunile de spălare ale recipientelor și circuitelor de dozare efectuându-se de asemenea, la distribuitor. Tot acest model duce lipsă de orice fel de igienizare automată a zonei de distribuire al laptelui. Alte automate mai performante oferă un confort sporit în utilizare, alimentarea lor cu lapte se face eficace, simplu și rapid, prin înlocuirea recipientelor, fără a mai fi necesară spălarea, dezinfecția și alimentarea pe stradă – aceste operațiuni se fac ulterior, la fermă.

Igienizarea zonei de dozare se fac în diferite moduri în funcție de preferințele producătorului de automate de lapte: fie cu aburi, fie cu jet dispersor de apă sau cu jet combinat cu lampă de ultraviolete. Jetul dispersor de apă pare a fi o soluție eficientă și sigură, dezavantajul însă reprezintă cantitatea de reziduuri ce urmează a fi colectate și transportate. Lampa de ultraviolete se folosește pentru potabilizarea apei și pentru sterilizarea mediilor și instrumentelor utilizate în spitale, pentru că ucide aproape toate bacterile. Sterilizează în mod cert, dar cu ce preț? S-a calculat vreodată efectele negative ale razalor UV asupra consumatorilor? E drept să supunem consumatorii la raze UV chiar și pentru perioade scurte de timp? Cu totul altfel igienizarea prin aburi oferă soluția! Simplu: CURĂȚĂ!

Sistemul de încasare atât pentru confortul consumatorilor cât și al fermierului trebuie să fie prevăzut cu validator de bancnote și cu acceptor de monede cu acordare rest. Validatorul de bancnote trebuie să fie conceput special pentru leul românesc, acest fiind făcut din polimer spre deosebire de alte valute imprimate pe hârtie. Unii producători de distribuitoare de lapte oferă și posibilitatea de a acorda carduri sau chei reîncărcabile electronice consumatorilor finali, ce reprezintă un instrument de marketing pentru exploatatorul automatului și ajută mult pentru fidelizarea clienților.

Investiția?!

Importatorii oferă una sau mai multe alternative de achiziție a automatelor de lapte. Cele mai uzuale forme sunt plata la achiziție, achiziția cu plată în rate, închirierea și sistemul franciză.

Plata la achiziție presupune plata integrală a automatelor pâna la momentul punerii în funcțiune.  În funcție de stadiul în care se află automatul (pe stoc la importator, pe stoc la producător, în curs de producție, produs la comandă), există diverse variante a plații la achiziție care implică sau nu plata unui avans sau alte aranjamente. Avantajele majore ale plății la achizitie constau în posibilitatea de a negocia discounturi suplimentare și evitarea costurilor de finanțare (dobânzi, comisioane, asigurări). Însă, dacă potențialul client nu dispune de banii necesari sau are și alte proiecte în derulare, este foarte posibil ca plata la achiziție să nu constituie o alternativă viabilă.

Achiziția cu plată în rate are 2 variante majore, una în care finanțarea este acordată de importator, iar alta în care finanțarea este acordată de o instituție financiară specializată. Dacă finanțarea este acordată de importator, acesta fie are resurse proprii considerabile, fie are suport din partea producătorului sau are finanțări de la diverși finanțatori pentru astfel de activitați. În cazul finanțărilor de la instituții specializate (bănci, firme de leasing), există importatori care au o preocupare activă pentru oferirea de alternative de finanțare potențialilor clienți și astfel au dezvoltat parteneriate puternice cu unul sau mai mulți finanțatori care acordă condiții preferențiale clienților propuși de importator. Însă, există și clienți care trebuie să își găsească singuri finanțare și de multe ori nu este deloc simplu. Având în vedere de specificul automatelor de lapte, mulți finantatori nu doresc să finanțeze astfel de bunuri.

Închirierea poate fi o modalitate bună de desfășurare a activității fără o investiție inițială consistentă precum în cazul plății la achiziție sau al achiziției cu plată în rate. Totuși, pe termen mediu închirierea se poate dovedi o soluție deloc ieftină, deoarece importatorii sau distribuitorii care oferă automate de lapte spre închiriere vor solicita chirii lunare mai mari decât ratele lunare la un credit sau leasing.

Franciza este un sistem care poate fi oferit de unii importatori sau distribuitori. În general, intrarea într-o franciza presupune costuri destul de mari, pentru care clientul primește pe lângă automatul de lapte și cunoștințe legate de operarea și administrarea acestora, dar și dreptul/obligația de a utiliza brandul sau numele francizei și accesul la diverse resurse ale francizorului.  Pe toată perioada contractului, clientul sau francizatul poate fi obligat la diverse plăți, atât în formă fixă, cât și variabilă în funcție de volumul de vânzări. În plus, în contractul de franciză pot exista diverse restricții sau penalități pentru francizat. Mai mult, dreptul de proprietate al clientului asupra automatului achizitionat poate fi pus sub semnul intrebarii în anumite condiții. Cu alte cuvinte nu ești stăpân în propria ta afacere! Oricum, întreaga activitate ce se dorește a fi francizată trebuie să se desfășoare pe baza unor proceduri, procese și instrucțiuni de lucru clare, care trebuie să fie punctul de plecare al dezvoltării unui manual al francizei. Astfel, distribuitorii sau importatorii care doresc să pornească o franciză, au nevoie să acumuleze o experiență semnificativă în domeniu înainte de a propune un astfel de sistem partenerilor lor. Altfel poate face deservicii enorme și costisitoare prin franciza oferită. Până în prezent, afacerile dezvoltate de antreprenori români nu au pus deloc accentul pe preocupări de instituire a unor proceduri și procese clare, astfel ca afacerile românești nu se pretează prea mult pentru a fi transformate în francize.

Bookmark It

Asa cum medicul are grija sau ar trebui sa aiba grija de starea de sanatate a pacientilor, la fel consultantul are grija sau ar trebui sa aiba grija de starea de sanatate a afacerilor pe care le consilieaza.

Exista o serie de similitudini intre functionarea corpului uman si a unei afaceri. Asa cum corpul uman este un organism viu, la fel si orice afacere poate fi considerata un organism aflat intr-o modificare continua. La fel ca si corpul uman, si o afacere se naste, creste, se maturizeaza, imbatraneste si moare la un moment dat. La fel cum corpul uman trece prin perioade faste si mai putin faste, si o afacere are perioade foarte bune si altele mai putin bune.

Asa cum exista medici pe diverse specializari, la fel se intampla si in cazul consultantilor. Consultanti generalisti, juridici (avocati), fiscali, financiari, in marketing, in resurse umane, in investitii, contabili, auditori, etc..

CE FACE DE FAPT CONSULTANTUL?

Un consultant, la fel ca si un doctor ar trebui sa ofere urmatoarele prestatii:
1. Informare
2. Preventie
3. Diagnostic si tratament (la nevoie)
4. Monitorizare, recuperare, urmarirea rezultatelor si , eventual, ajustarea tratamentului, profilaxie
5. Analize periodice ale afacerii.

Activitatile de informare se refera la punerea la curent a factorilor de decizie a unei afaceri cu privire la diverse noutati aparute in aria de specializare a consultantului care au legatura cu afacerea consiliata. Activitatile de preventie ar trebui sa identifice riscurile aparute in urma unor modificari de legislatie, norme, a unor evenimente economice, politice, sociale sau de alta natura, sau a diverse actiuni ale partenerilor de afaceri, ale concurentei sau a unor jucatori importanti de pe pietele cu interes pentru afacere. Riscurile identificate trebuie evaluate si, in functie de importanta lor, trebuie luate masuri de contracarare. In situatia in care diverse riscuri neevaluate sau evaluate incorect s-au materializat, se trece la actiuni de diagnostic si tratament a problemelor aparute. Aici deja este o situatie similara cu imbolnavirea unui pacient, care trebuie diagnosticat si aplicat tratamentul. La fel ca si in cazul oamenilor, in cazul “imbolnavirii” afacerii este foarte probabil sa fie necesare investigatiile mai multor consultanti cu diverse specializari pentru a se obtine un diagnostic corect. Dupa alegerea tratamentului, urmeaza faza monitorizarea recuperarii si eventual, ajustarea tratamentului, daca tratamentul initial nu da rezultate. Pe langa cele deja mentionate, un consultant ar trebui sa efectueze analize perodice ale afacerii consiliate, asa cum si medicii recomanda analizele periodice. De fapt, punctul de plecare al unei colaborari intre un consultant si o afacere ar trebui sa fie o analiza pe specialitatea consultantului a intregii afaceri.

Un atuu foarte important al consultantului este independenta, astfel ca poate sa identifice probleme si sa spuna lucruri pe care un angajat cu pregatire similara, nu va putea, fie pentru ca ar putea sa isi piarda locul de munca, fie pentru ca a fost implicat direct sau indirect in proiectele respective si obiectivitatea lui poate fi pusa la indoiala.

Oricum, fara o urmarire permanenta a afacerii, problemele pot fi atat de grave cand se apeleaza la consultant incat acesta s-ar putea sa nu mai fie capabil sa faca nimic, la fel cum sunt si cazuri medicale in care medicul oricat de bun ar fi nu mai poate ajuta cu nimic. 

Nu este mai putin adevarat ca, la fel ca si in cazul medicilor, si consultantii pot fi uneori suspectati de malpraxis. Malpraxis-ul, in sanatate, “presupune o eroare profesionala, savarsita in exercitarea atributiilor de medic si generatoare de prejudicii asupra pacientului”. Deci, si un consultant poate gresi, iar greseala lui poate avea efecte dintre cele mai grave asupra afacerii si poate crea prejudicii financiare enorme actionarilor si nu numai.

SUGESTII PENTRU ALEGEREA UNUI CONSULTANT

Asa cum aveti mare grija cum va alegeti un medic, la fel sa faceti si cu consultantul. Cand alegeti un consultant pe orice domeniu este important nu doar sa fie ”bine-vazut” in comunitate si sa fie membru marcant al unei asociatii profesionale (barou, CECCAR, CAFR, CNVM, etc), ci este important sa fi avut proiecte similare si sa fie deschis sa invete, sa se dezvolte in continuare si sa lucreze in echipa. In plus, colaborarea cu un consultant ar trebui sa inceapa pe proiecte mici si fara importanta vitala pentru afacere si sa evolueze cu timpul, daca se justifica, catre proiecte de amploare si importanta mare. In ultima vreme, au inceput sa apara echipe multi-disciplinare de consultanti care pot acoperi proiecte foarte complexe si complicate. Aceste echipe elimina neintelegerile aparute des in proiectele multidisciplinare, in care consultantii de diverse specializari incearca sa-si impuna punctul de vedere, uitand de scopul si obiectivele proiectului.

In plus, aveti mare grija sa cunoasteti cel putin un consultant din orice specializare, pentru ca mai devreme sau mai tarziu veti avea nevoie de el. Chiar daca nu doriti o colaborare permanenta, este de dorit sa fiti cunoscut de consultant, astfel incat sa fiti servit prompt. 

In concluzie, as aprecia comentarii din partea cititorilor despre ce fel de servicii de consultanta folosesc, la ce servicii intentioneaza sa apeleze in viitor si cum percep utilitatea serviciilor de care beneficieaza.

Bookmark It

Creditarea companiilor este si va ramane pentru o vreme un subiect fierbinte in Romania, si nu numai. Cand se discuta de creditare se are in vedere cu predilectie creditul financiar, oferit de diversi finantatori, cum ar fi bancile, societatile de leasing, societatile de factoring si alte IFN-uri, dar se uita, in general, de creditul comercial, o componenta cel putin la fel de importanta in finantarea afacerilor, si de creditul fiscal, format din diverse datorii catre stat neachitate la scadenta legala si care a fost mult timp o resursa de dezvoltare puternica pentru o anumita parte a afacerilor romanesti care au prosperat in ultimii 20 de ani.

 Creditul financiar s-a propagat, in ultimii 2-3 ani, foarte puternic, in special datorita faptului ca strategiile bancilor aveau in vedere aspectele comerciale ale creditarii, lasand deoparte problemele de managementul riscurilor. Creditul comercial a inceput sa fie acordat din ce in ce mai usor de catre furnizori, pe masura ce liniile de credit bancare au preluat povara incasarilor, astfel ca furnizorii au ajuns sa vanda fara a fi interesati prea mult de termenul de incasare. Creditul fiscal, pentru afacerile care reuseau sa il obtina, a fost o adevarata „mina de aur”, oferind posibilitati de dezvoltare aparent nelimitate.

 A venit, insa, criza financiara, urmata de criza economica si s-au produs perturbari puternice la nivelul celor trei tipuri de credite.

 Se spune ca nu se mai acorda credite financiare. De fapt, in cazul multor banci, nu este vorba de o criza de lichiditati, fiind vorba de o criza de neincredere reciproca. Bancile considera ca multi clienti nu vor fi capabili sa isi onoreze obligatiile de plata asumate deja si nu doresc sa le acorde credite noi, deoarece acestea doar ar acoperi „gauri” din trecut. Multe banci au deja experiente „nefericite” cu clienti traditionali care nu mai reusesc sa isi ramburseze ratele si dobanzile la scadente. Pe de alta parte, clientii considera ca bancile nu mai sunt partenerii de incredere de alta data, cara ii ajutau la nevoie cu bani fara prea multe intrebari, asa ca nu mai cauta ajutor acolo.

 Creditul comercial s-a evaporat in multe cazuri, deoarece multi furnizori au vazut cum bancile si proprii furnizori le-au redus liniile de credit disponibile, in timp ce clientii nu plateau facturile restante. Astfel, clientii obtin acum termene de plata mult mai mici, iar limitele de credit comercial au fost si ele diminuate drastic.

 Deficitul bugetar din 2008 impreuna cu diminuarea continua a incasarilor la buget in 2009, imping statul catre o pozitie mai ferma ca niciodata impotriva creditului fiscal dincolo de termenul legal.

 Cuvantul de ordine in ceea ce priveste creditarea in ansamblu este PRUDENTA. Creditul financiar este reglementat de politici de creditare prudente supravegheate cu mare atentie de departamente de managementul riscului, care au devenit peste noapte cele mai puternice departamente din banci. La fel, furnizorii sunt mult mai atenti cu valoarea si durata creditului comercial acordat clientilor, in multe cazuri implementandu-se proceduri foarte stricte de urmarire a incasarilor. In ceea ce priveste creditul fiscal peste termenul legal, statul, cel putin la nivel declarativ, doreste sa elimine acest tip de finantare, astfel ca incearca incasarea creantelor de la debitori prin toate mijloacele si cat mai repede.

 Companiile care vor reusi sa se adapteze cel mai repede si cel mai bine la noile conditii de creditare financiara, comerciala si fiscala, vor castiga enorm pe termen mediu si lung.

Cum arata experientele dvs. pe timp de criza? Cum va finantati afacerea? Din buzunarul propriu? De la banci? Furnizori? Sau stat?

Bookmark It

Oricine analizeaza cu atentie mediul economic romanesc din ultimii 20 de ani va gasi putine afaceri de anvergura care au reusit sa razbata pana in prezent. Chiar si dintre afacerile de top din urma cu 10 ani putine au reusit sa ramana acolo, cu toate ca domeniile din care fac parte s-au dezvoltat in continuare puternic in aceasta perioada.

Care ar fi cauzele acestor disparitii? Ce a facut ca aceste firme sa nu aiba o dezvoltare durabila?

In general, afacerile care s-au dovedit durabile se bazeaza pe urmatoarele resurse primordiale: Idee, Oameni, Bani si Timp.

Ideea inseamna mai mult decat ideea indrazneata si inovatoare de la care a pornit o afacere de succes. Mai cuprinde si strategiile, tacticile, cunostintele, solutiile si informatiile relevante pentru afacere acumulate si dezvoltate de lungul timpului si folosite in mod eficient pentru operarea acesteia.

Oamenii reprezinta resursa cea mai capricioasa si imperfecta dintre cele patru si care poate consuma intr-un mod total neproductiv celelalte resurse, ideile, banii si timpul investit in afacere. Prin urmare, pentru orice afacere este extrem de important sa aiba oameni de calitate si orientati catre a-si face bine treaba, la toate nivelurile ierarhice.

Banii pot fi considerati „sangele” vietii economice, asa cum o cunoastem astazi. Lipsa sau insuficienta banilor, chiar si pentru o perioada scurta de timp, poate duce la colapsul oricarei afaceri, la fel cum si la om problemele de circulatie a sangelui pot sa aiba efecte fatale asupra lui.

Timpul este o resursa foarte abstracta si greu de cuantificat in termeni economici. Insa, asa cum orice fiinta are nevoie de timp pentru a ajunge la maturitate, la fel si orice afacere are nevoie de timp pentru a se dezvolta si a atinge nivelul optim de operare. Dar cantitatea nu este suficienta, este importanta si calitatea timpului petrecut pentru dezvoltarea afacerii. „Quality time”, termen din limba engleza insemnand timp de calitate, reprezinta pentru companii timpul petrecut de angajatii, managerii si investitorii sai, in mod productiv si profitabil, pentru indeplinirea misiunii afacerii, si nu in alte directii care nu au nimic de a face cu aceasta.

O afacere durabila trebuie sa detina in permanenta aceste patru resurse primordiale, intr-o cantitate suficienta si de o calitate conforma cu obiectivele si misiunea afacerii. Altfel, mai devreme sau mai tarziu vor aparea problemele.

Intr-o perioada ca cea prin care trecem, ar fi indicat pentru toti cei care detin sau coordoneaza diverse activitati in mediu privat sa analizeze atat care din resursele de mai sus le detin si care nu, cat si calitatea resurselor pe care le au la dispozitie. Aceste sugestii pot fi aplicate foarte bine si in mediul public.

Criza este un moment oportun pentru atragerea de resurse de calitate si de a scapa de resurse care nu sunt conforme cu obiectivele de afaceri. Sau macar a incerca acest lucru…

Tu ce ai facut de cand a inceput CRIZA? Ce vei face in continuare?

Bookmark It

Una dintre cele mai presante, dar in acelasi timp si mai interesante, provocari lansate de actualul context economico-financiar managerilor de afaceri din Romania si nu numai, o reprezinta capacitatea de a identifica mijloace si strategii flexibile care sa asigure adaptabilitatea si supravietuirea afacerilor gestionate de acestia, in intentia de a gasi un punct de echilibru intr-un sistem puternic afectat de dezechilibre. In acest sens, repozitionarea si/sau restrangerea activitatii agentilor economici, precum si nevoia acuta de limitare a costurilor se regasesc in practica in cele mai variate forme, comportand numeroase si sensibile consecinte de ordin economic si social.

In domeniul muncii, aceasta reorientare de sorginte tehnico-economica a agentilor economici creeaza in mod inevitabil premisele unor restructurari de personal, culminand cu desfacerea contractelor individuale de munca din initiativa angajatorului, pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Asadar, angajatorii se vad nevoiti a desfiinta anumite categorii de locuri de munca si a renunta la un numar de salariati, intervalul de timp destinat acestor operatiuni si numarul de salariati vizati putand marca intrarea sub imperiul procedurii concedierii colective. In acest sens, cunoasterea indeaproape a exigentelor legale care guverneaza concedierea colectiva, indeosebi din perspectiva drepturilor salariatilor si a indatoririlor angajatorilor, si mai ales aplicarea corecta a procedurilor aferente, devin esentiale pentru angajatori, putand preveni consecintele grave implicate de o eventuala anulare ulterioara, pe cale judiciara, a unei proceduri desfasurate nelegal.

Reglementata intr-un mod pe cat de exigent, totusi pe atat de eliptic prin textele legale in vigoare, concedierea colectiva isi poate gasi intr-o mai buna masura complinirea institutiilor si mecanismelor sale fie prin clauzele negociate in cadrul contractelor colective incheiate la nivel de ramura de activitate sau de unitate, fie prin aportul consistent al practicii in materie. In consecinta, prin prezentarea de fata se doreste a se oferi mai degraba o viziune sintetica asupra problematicii supuse analizei, surprinzand elementele de baza, cu caracter general, din cadrul procedurii concedierii colective, fara pretentia de a epuiza intreaga paleta de situatii ce pot deveni efective in practica, in functie de specificul fiecarei spete in parte.

 Cadru legal

 Concedierea colectiva este reglementata prin dispozitiile cu caracter imperativ ale Codului Muncii din Romania (Legea nr. 53/2003) si cele ale Contractului colectiv de munca unic la nivel national, negociat de catre reprezentantii patronatelor, respectiv sindicatelor din Romania pentru anii 2007-2010.

In legislatia muncii din Romania, predomina dispozitiile care protejeaza drepturile si interesele angajatilor. In Contractele colective incheiate la nivel de unitate, de ramura de activitate sau chiar in contractele individuale de munca pot exista dispozitii care sa stabileasca drepturi suplimentare ori masuri mai protectioniste in favoarea angajatilor. In orice caz, indiferent unde se regasesc, drepturile mai favorabile se vor aplica intotdeauna cu prioritate in beneficiul angajatilor, acestia neputand renunta la drepturile lor astfel reglementate.

Ca atare, folosind forta evocatorie a unui exemplu, daca in contractul colectiv incheiat la nivel de unitate sau in cel individual de munca nu se prevede nicio masura compensatorie pentru angajat, se vor aplica de drept prevederile din Contractul colectiv de munca unic la nivel national, completate cu cele din Codul Muncii ; daca situatia este inversa, asadar contractul individual ori cel colectiv de la nivel de unitate contine drepturi mai favorabile (de pilda, mai mult decat un salariu compensatoriu), acestea vor prevala fata de celelalte dispozitii amintite.

 Ce inseamna concediere colectiva?

 Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Conform Codului Muncii, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

In functie de numarul de angajati asupra carora concedierea se rasfrange si de perioada in care se desfasoara, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului se va incadra in concedierea individuala sau in concedierea colectiva. Asadar, exista, pe langa temeiul amintit al concedierii, doua criterii obiective care determina intrarea in procedura speciala a concedierii colective : unitatea de timp si numarul salariatilor vizati.

Astfel, conform Codului Muncii, prin concediere colectiva se intelege concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de:

    a) cel putin 10 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 de salariati si mai putin de 100 de salariati;

    b) cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati;

    c) cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 300 de salariati.

      La stabilirea numarului efectiv de salariati concediati in cadrul acestei proceduri colective, se va tine cont de toate concedierile individuale din perioada de referinta, intervenite din initiativa angajatorului, pentru motive fara legatura cu persoana salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 asemenea concedieri.

      Urmeaza ca analiza sa continue cu informatii despre procedura efectiva a concedierii colective, anumite restrictii legale exprese in materie si despre costurile pe care angajatorul trebuie sa le suporte odata cu aceasta procedura.

Bookmark It

In urma cu aproape 20 de ani in Romania a aparut capitalismul. La baza capitalismului sta CAPITALUL care are doua forme majore CAPITALUL PROPRIU si DATORIILE fata de diversi creditori.

Capitalul propriu cuprinde, in general, capitalul social, rezervele, profitul curent si cel nerepartizat, adica resursele pe care investitorul le pastreaza permanent sau pe termen lung la dispozitia companiei. Datoriile din care se finanteaza companiile ar fi, in principal, datoriile catre furnizori, datoriile catre finantatori si datoriile catre stat.

 Ar fi interesant de vazut cum se folosesc companiile romanesti de datoriile pe care le au fata de diversi creditori pentru a-si finanta activitatea si ce probleme pot sa apara din aceste aranjamente.

 FURNIZORII au un rol foarte important in economia oricarei afaceri. Creditul comercial obtinut de la furnizori, daca este bine dimensionat ca valoare si durata, poate sa acopere o mare parte din nevoia de capital de lucru a afacerilor. Daca apar intarzieri repetate ale platilor, creditul comercial poate fi redus de catre furnizori atat ca perioada, cat si ca valoare, iar companiile vor fi nevoite sa acopere aceasta nevoie din alte resurse. Contractele comerciale ar trebui sa defineasca clar termenii colaborarii cu furnizorii. Companiile care se bazeaza doar pe comenzile trimise catre furnizori ca principal document de reglementare a colaborarii, se expun unor riscuri majore de modificare din mers a termenelor de livrare sau plata, care pot sa le creeze probleme operationale grave.

 FINANTATORII pot fi banci, firme de leasing sau alti furnizori de credit financiar. Creditul financiar este obtinut in schimbul unei dobanzi si pe baza unor garantii si acopera atat nevoia de capital de lucru, cat si investitiile facute de companii. Este foarte important sa fie dimensionat, structurat si utilizat corespunzator, ca sa nu creeze dezechilibre ale situatiei financiare si operationale ale companiilor. Multe companii s-au dezvoltat si sunt sustinute in continuare, in principal, de creditul financiar. Orice modificare aparuta in politicile de creditare ale finantatorilor influenteaza substantial planurile acestor companii. In aceasta perioada, finantatorii sunt mult mai aplecati asupra problemelor de gestionare a riscului de neplata la creditele existente si de actualizare a structurilor de garantii devenite insuficiente din cauza devalorizarii activelor imobilizate, si mai putin pe activitati comerciale active, de atragere de noi clienti si cresterea portofoliului de credite. Avand in vedere acest context, companiile care se bazeaza pe credite trebuie sa isi fundamenteze solid solicitarile pentru finantari suplimentare sau  prelungiri ale finantarilor existente luand in considerare aceasta schimbare radicala de optica din partea finantatorilor.

 STATUL este un finantator periculos daca se depaseste termenul legal de plata a datoriilor. Chiar daca au existat multe firme care s-au finantat din datoriile catre stat si au ajuns astfel sa se dezvolte puternic, in ultima vreme exista din ce in ce mai multe firme care dispar sau sunt pe cale sa dispara ca urmare a datoriilor acumulate la stat. Multe dintre aceste companii ar fi fost in pozitia de a gasi si alte surse de finantare (credite bancare sau comerciale), dar au ales sa continue „un joc periculos” pe care „il jucau” de mult. Astazi, statul este un finantator extrem de scump si foloseste toate mijloacele pentru a-si recupera cat mai repede creantele (somatii, popriri, executari silite, proceduri de insolventa).

 ASOCIATII/ACTIONARII pot finanta afacerile, pe langa capitalul adus sau lasat in afacere, si prin imprumuturi sau prin dividende neridicate. Aceste datorii au avantajul de a putea fi considerate ca fiind asimilate capitalurilor, daca nu exista intentia de fi retrase. Exista si riscul ca aceste datorii sa fie platite de afacere la un moment inoportun, sa lase compania fara lichiditati si sa creeze dezechilibre financiare puternice. In aceasta perioada, suportul financiar al asociatilor sau actionarilor poate sa faca diferenta intre afaceri care trec sau nu de actualele dificultati economice. Totusi, orice fel de suport financiar suplimentar din partea asociatilor trebuie sa se bazeze pe un rationament pur economic, si nu unul emotional de genul „trebuie sa imi salvez afacerea cu orice pret”, astfel incat sa se evite utilizarea unor fonduri care nu fac decat sa prelungeasca agonia.

 In general, conform informatiilor publicate de companii in situatiile financiare anuale, datoriile reprezinta la majoritatea companiilor peste 70%-80% din totalul activelor, ceea ce inseamna ca majoritatea activelor pe care o companie le detine sunt finantate din datorii inca neachitate. Aceasta stare de fapt, lasa multe companii pe mana creditorilor fata de care afacerile sunt datoare. Orice modificare a modului de lucru din partea acestor creditori poate sa dezechilibreze financiar si operational orice companie sau mai rau, poate chiar sa o blocheze total.

 Astfel, este lesne de inteles de ce companiile romanesti au, in prezent, probleme de finantare a activitatii. Diversii creditori, in special furnizorii si statul, nu prea accepta intarzieri la plata datoriilor. Bancile par sa fie ceva mai maleabile, daca obtin justificari fundamentate, si in multe cazuri incearca rescadentarea datoriei acumulate, iar pentru unele companii sunt dispuse sa acorde noi finantari.

 In concluzie, companiile ar trebui sa inteleaga ca una dintre putinele surse de finantare disponibile in continuare pentru afacerile romanesti este creditul bancar, dar acesta nu se mai obtine la fel de usor ca anul trecut. Prin urmare, solutia pentru companiile care depind de finantarea bancara este de a comunica transparent cu bancile comerciale pentru gasirea de solutii reciproc avantajoase pentru depasirea actualelor dificultati economice.

 Nu este usor sa conduci, astazi, o afacere care functioneaza pe datorie…

Afacerea ta cum este finantata?

Bookmark It

Patronii isi doresc angajati implicati in activitatea firmei, dar aceasta perioada sumbra demotiveaza si pe cel mai entuziast angajat.

Vedem in jur o stare de dezolare in care ziua de maine prezinta multa incertitudine. In aceste momente incepem din nou sa intelegem semnificatia propozitiei din rugaciunea Tatal Nostru:

“Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi”

Insa in afaceri, patronii isi doresc mai mult decat supravietuire, isi doresc evolutie si profit. Cum sufletul unei afaceri o reprezinta oamenii, dezvoltarea unei activitati economice depinde de starea de spirit a oamenilor care o anima. Depinde, cu alte cuvinte, de motivarea resurselor umane.

Cum putem insa sa ne motivam angajatii cand previziunile economice arata sumbru?

Intarirea increderii in companie si in capacitatea acesteia de a face fata situatiei. Sentimentul de nesiguranta  poate crea ineficienta la locul de munca. S-ar putea crede ca frica pierderii locului de munca este un factor de motivare, dar nu este asa. Siguranta locului de munca este pe a doua treapta de la baza in piramida trebuintelor umane conform lui Abraham Maslow. Daca in perioada anterioara, de crestere economica, companiile si-au indreptat atentia spre motivare prin prisma nevoilor umane superioare, in aceasta perioada ne intoarcem la nevoile de baza ( fiziologice si de siguranta).

Increderea in companie poate fi intarita printro comunicare transparenta cu angajatii. Informarea angajatilor cu privire la noua strategie adaptata a companiei la noile conditii de piata este foarte importanta. Adeziunea angajatilor la noile obiective si implicarea constienta a acestora in aplicarea noii strategii a companiei poate face diferenta in ce priveste succesul actiunilor anticriza ale companiei.

Implicarea angajatilor in gasirea solutillor. Daca ne dorim angajati implicati in aplicarea unei strategii care presupune reduceri de costuri ( inclusiv costuri cu personalul) intelegerea si asumarea de catre angajati a acestor gen de masuri este esentiala. Companiile care ii antreneaza pe angajati intro discutie deschisa si transparenta despre problemele si obstacolele firmei, ii responsabilizeaza pe acestia din urma in gasirea solutiilor firesti si viabile pentru depasirea situatiilor dificile. Mai mult decat atat, aplicarea solutiilor propuse de angajati si acceptate de conducere are sanse mai mari de reusita deoarece solutiile sunt puse in practica tocmai de catre aceia care le-au propus.

Informarea angajatilor cu privire la ce se astepta de la ei in valori cuantificabile. Angajatii vor sa stie ce trebuie sa faca sa nu isi piarda locul de munca din cauza lipsei de performanta proprii sau colective. In aceasta perioada companiile nu isi mai permit angajati neperformanti. Pentru regandirea unei strategii se cere evaluarea tuturor resurselor unei companii, inclusiv evaluarea de performanta a resurselor umane. Pentru aceasta angajatii trebuie sa stie in mod clar care sunt asteptarile companiei in ce ii priveste. Probabil companiile cer mai mult acum de la angajati decat in trecut si este de inteles acest lucru, insa aceste cerinte trebuiesc formulate clar si transmise angajatilor. Acum este un moment bun pentru actualizarea fiselor de post, fara a ignora insa capacitatea reala de munca a unui angajat performant. Pe de alta parte, supraincarcarea cu sarcini poate fi frustranta chiar si pentru un angajat bun daca acesta nu ajunge sa vada finalitatea muncii lui si sa simta satisfactia realizarilor sale profesionale.

Investitia in oameni de valoare. Acesta este momentul pentru perfectionare profesionala si intarirea echipelor. Una dintre masurile de criza adoptate de companii este reducerea bugetelor cu formarea si perfectionarea personalului. Dar aceasta masura reprezinta doar o solutie pe termen scurt. Pregatirea si perfectionarea angajatilor reprezinta atat o metoda de retentie si fidelizare a angajatilor valorosi, cat si plusvaloare pentru companie care dispune astfel si de inteligenta angajatilor sai in sustinerea companiei.

Reducerea cheltuielilor cu personalul. Aceasta alegere este intotdeauna dificila datorita aspectului sau social, dar daca se impune ( si nu este exclus)  reducerea cheltuielilor cu personalul, este de preferat ca veniturile banesti in cuantum sa ramana acelasi, putand fi sacrificate alte beneficii colaterale.

Tratamentul angajatilor disponibilizati se rasfrange asupra angajatilor ramasi. Daca restructurarea companiei include disponibilizari, asigurarea masurilor sociale de protectie a angajatilor disponibilizati este in primul rand obligatorie din punct de vedere legal si  un puternic factor de demotivare in lipsa. Angajatii care raman in companie pot vedea astfel amenintarea disponibilizarii cu alti ochi.

Puterea exemplului personal. Nu in ultimul rand, esential in a avea angajati motivati sunt liderii motivati. Exemplul personal ramane un instrument managerial important. Lideri recunoscuti pentru merite personale, cu putere de munca, atitudine proactiva, cu incredere in capacitatea companiei si a angajatilor sai de a depasi perioada de criza pot influenta echipele pe care le conduc. Patronii si managerii sunt cei care le pot insufla angajatilor incredere si siguranta prin propria lor atitudine.

In concluzie, motivarea angajatilor constituie un factor decisiv pentru gasirea solutiilor de criza si aplicarea acestora. Investia in oameni, promovarea unui climat organizational sanatos bazat pe comunicare si incredere si o viziune realista in ce priveste dezvoltarea unei afaceri reprezinta  conditii sine qua non pentru traversarea acestei perioade.

Articol publicat de Nadia Pop in revista Business News, numarul din noiembrie 2009: http://www.business-news.ro/

Bookmark It

Mediul de afaceri din Romania poate fi caracterizat in multe feluri, insa un cuvant spune aproape tot: IMPREDICTIBIL. Dincolo de orice, cand ai o afacere in Romania nu stii la ce sa te astepti, iar aceasta perceptie s-a accentuat si mai mult in ultimele luni.

 Exista o multitudine de factori care provoaca lipsa de predictibilitate, iar pe o parte dintre acestia ii vom dezbate pe scurt in continuare.

 FISCALITATEA. Se discuta foarte mult in aceasta perioada despre cat de suportabila este fiscalitatea din Romania. De fapt, problema nu este cat de mari sunt taxele, impozitele si contributiile, ci este lipsa de predictibilitate in ceea ce priveste modificarile aparute peste noapte, chiar si in cursul anului fiscal, si de asemenea inconsitenta prestatiilor statului. Pot fi mentionate aici introducerea impozitul forfetar, limitarile privind deductibilitatile cheltuielilor si TVA-ului pentru autovehiculele detinute de firme, balbaielile legate de neimpozitarea profitului reinvestit, grabirea termenului de majorare a contributiilor, proiectul de majorare a taxelor locale, plati de taxe si contributii pentru care institutiile statului nu ofera prestatia ce a fost achitata sau prestatia este defectuoasa si cauzeaza costuri suplimentare.

 FINANTATORII. Politica de creditare a bancilor comerciale este lipsita de coerenta si consistenta. Bancile, chiar daca au politici de creditare, de foarte multe ori nu le respecta, astfel ca sunt firme care intrunesc toate criteriile de eligibilitate cerute de o anumita banca, dar totusi sunt respinse pentru ca managerii de risc vad pericole peste tot. Avand in vedere ca multe afaceri sunt finantate preponderent din credite, multe firme traiesc cu „frica in san” ca bancile nu le vor mai prelungii liniile de credit care urmeaza sa expire sau nu le vor aproba eventuale reesalonari solicitate pentru perioada de extra-sezon.

 ACTIVITATILE COMERCIALE. Firmele relationeaza din ce in ce mai greu atat cu furnizorii, cat si cu clientii. Furnizorii, fie au dificultati in onorarea comenzilor de produse sau servicii din cauza masurilor de reducere a costurilor introduse sau din cauza lipsei surselor de finantare, iar activitatea le-a fost grav perturbata, fie nu mai doresc sa acorde creditele comerciale pe care le acordau in trecut. Clientii, asigura volume mult mai mici si in plus platesc cu intarzieri din ce in ce mai mari, chiar si in cazul unor colaborari de lunga durata. In plus, incidentele cu instrumentele de plata, CEC-uri si Bilete la ordin, au devenit un lucru cotidian.

 LEGISLATIA SI PRACTICA DIN INSTANTE. Legislatia este intr-o continua schimbare, iar armonizarea cu legislatia europeana s-a produs mai mult in teorie. Se intampla ca spete juridice simple sa fie acoperite de o multitudine de coduri, legi, hotarari de guvern, ordonante de urgenta, norme de aplicare, cu o gramada de modificari si abrogari, care pune intr-o reala dificultate atat avocatii si consilierii juridici, cat si magistratii. Mai mult, practica din instantele romanesti este foarte inconsecventa, aceeasi cauza fiind solutionata diametral opus de doua instante diferite.

 ANTREPRENORUL. Insusi antreprenorul, adica cel sau cei care au construit afacerea, da dovada de multe ori dovada de lipsa de viziune strategica si prin urmare este greu de gasit si urmarit o directie coerenta imprimata afacerii pe care o conduce. Astfel, antreprenorul gaseste solutii de termen scurt la unele probleme punctuale pe care le-a identificat, dar de cele mai multe ori cauzele problemelor raman neidentificate si netratate. Mai rau, sunt situatii in care antreprenorul nu face chiar nimic si asteapta ca problema sa se rezolve de la sine. Insa aceste realitati nu ar trebui sa ne mire foarte tare avand in vedere ca o pondere insemnata o afacerilor din Romania au avut sau au scop speculativ, iar pregatirea antreprenorilor este, in general, precara.

 ANGAJATII. Vrand-nevrand angajatii sunt afectati psihic si financiar de diminuarea activitatii firmei pentru care lureaza, de perspectivele nesigure ale domeniului de activitate al firmei lor, de eventualele reduceri de salarii si alte avantaje materiale si financiare, de dificultatile la plata ratelor pentru creditele angajate, de spectrul concedierii. Toate aceste lucruri pot provoca cu usurinta demotivarea angajatilor, iar pasul urmator este performanta precara a acestora. Daca se intampla sa fie un fenomen generalizat la nivelul unei firme care scapa de sub control, dezastrul e pe aproape.

 POLITICA. Totul incepe si se termina cu politica. Astfel, politica influenteaza toti factorii mentionati anterior, intr-o masura mai mica sau mai mare.

 Fara a avea pretentia ca am epuizat toti factori care creioneaza acest tablou dezolant, totusi o concluzie poate fi trasa. Este imposibil de prezis rezultatul unei ecuatii cu atat de multe variabile. Prin urmare, la nivel individual nu se stie care afaceri vor trece de actuala criza si care nu. Cu certitudine vor fi atat mari castigatori, cat si mari invinsi, dar si simplii supravietuitori. Inca este greu de prevazut ce se va intampla cu fiecare afacere in parte, dar lucrurile se vor precipita cu siguranta in lunile viitoare.

 Mediul de afaceri din Romania nu va mai fi niciodata la fel.  Macar de ar deveni PREDICTIBIL.

Articol publicat in revista Business News, numarul din septembrie 2009, http://www.business-news.ro/index.php/BusinessNews/EDITORIALE/LIVIU-SAV-AFACERI-LIPSITE-DE-PREDICTIBILITATE.html

Bookmark It